Arta scrisului in media si 4 motive importante
Arta scrisului este una dintre cele mai vechi forme de exprimare artistică și a jucat un rol important în dezvoltarea culturii umane Read more ›
Arta scrisului este una dintre cele mai vechi forme de exprimare artistică și a jucat un rol important în dezvoltarea culturii umane Read more ›
Se întâmplă uneori ca soarta să nu depindă de manifestările intransigente ale unui biet om care își duce viața anevoios umblând pe acest sărman pământ în căutare
Lasă-mă să-ți spun o poveste despre tatăl meu.. Înainte de toate, aș vrea să clarific faptul că ceea ce o scriu este legat strict de efuziunile tatălui meu
Un altfel de prolog.. Nu îmi este teamă de moarte. Ci de ideea de a muri. Aş putea muri în atât de multe moduri
Găsitu-m-am într-o poveste, Găsitu-m-am adânc, adânc, Găsitu-m-am lânga o trestie Iar cântul ei mă zgarie-n gând.
Ploaie de jar în noapte crudă… Dansau mocnit pe-un curcubeu Idei ciudate, fără umbre,
Prea vreau sa te am aici,Prea mi-e dor sa-mi dai pupici,Prea te strig in somn, la trei,Prea te-aud intreband “Ma vrei?”
În zîmbet de copil îmbrățișez pămantul, Îi stropesc țărîna cu lacrimi calde,dulci Îi slăvesc tăcerea, Sfîntul! și farmecul în dans de fulgi.
Fluturașul Rovin se pomeni singur la începutul unei zile călduroase de vară în mijlocul celui mai frumos câmp de flori sălbatice pe care l-a văzut în toată viața lui.
Jucăuşe se ating Umbrele de curcubeu Printre văluri de cristal Unde-aş vrea să dorm şi eu.
În a opta dimensiune, într-un loc pe care mintea omenească nu și-l poate închipui fiindcă până și imaginația omenească are limite, stăteau două creaturi albe
Amurg dezlănțuit în vise Un dor copleșitor de viață Sete de nemurire…
Pe-obrazul stâng eram murdară. Ştergându-mă insistent, Îmi făcui urâtă rană, Dar nu ca pe obrazul drept!
Cunosc oameni care îți spun că sunt prieteni cu tine Sau te prețuiesc atunci cînd ai ceva de oferit, Dar viața te pune în situații în care nu te simți prea bine Și atunci ajungi să știi că ai fost… Read more ›
În spate-ai lăsat un râu de stele, În față ți se-așterne ocean din ele, A mai căzut o petală din trandafir, 19 pete de culoare așezate pe-un fir
Doresc ca inima mea să fie un trandafir purpuriu, Care să-ți împodobească chipul frumos, Să-ntruchipeze el sentimentul iubirii, atât de viu Și să fie un semn de omagiu pios.
Dintre civilizatiile antice, egiptenii sunt de departe cei mai cunoscuti. Până în această zi mumiile și sarcofagele lor sunt nelipsite din muzee. Se pare că, unele aspecte ale vieții noastre moderne au început in Egipt.
Reţeta, pentru baclava, nu-i complicată, Este nevoie de-un baiat si de o fată, Mai e nevoie, de-o bucatarie, In care, el şi ea, singuri sa fie.
Viata mea, pe aceste meleaguri terestre, a inceput intr-o dupamiaza ploioasa, de septembrie, zi in care fara sa doresc si fara ca, macar, sa stiu si fara sa inteleg ce se intampla, m-am nascut.
Poate zambiti, poate sunteti incruntat sau poate, pur si simplu, nu pricepeti. E o idee plecata de la sora-mea. Arta de a-ti pune bete in roate
A fost odată pe pământ într-o vreme-ndepărtată o suflare, sau un Vânt ce a iubit o fată.
Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in fum, Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in gheata, Cu nimic in fata, Mi-ai taiat aripile si mi-ai spus:,,Invata!’’, Mi-ai taiat aripile si mi le-ai lipit cu… Read more ›
Se juca finala pe municipiu a Cupei orașului la fotbal și toată puștimea localității era pe stadion. Lupta se dădea între reprezentativele
Un val de nori întunecaţi se apropie dinspre est…Se apropie de căsuţa din lemn în care mă aflu.
Dacă aş avea aripi, m-aş înălţa spre azuriul cerului, le-aş desface în toată splendoarea lor, mari, translucide… aripi de zână mi-aş dori…
Pulsând în cercuri ample, asemeni undelor pe lac, durerea-n suflet se răsfrânge… Pe-arcuşul Timpului vioara clipelor târzii tot naşte o simfonie
dozează-ţi paginile ca să-ţi ajungă până pleci sau lasă capitol cu capitol să ţi se scurgă din haine tărându-ţi propriul cadavru din sat in sat din metrou în metrou
Muză te aştept sa vii am zile reci,nopţi pustii, se lasă seara, te aştept dorul plange în piept
Vacanţă. Plictiseală. Mara fusese din nou trimisă la bunici. Nu că nu i-ar fi plăcut acolo, dar nu avea copii de seama ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea
O după-amiază în parc În sfârşit avea o zi liberă! Era o zi frumoasă, nu prea călduroasă. Timpul se dilata în mod plăcut
A aparut mai ieri o poza noua Da…stii, verific zi de zi Un pshihopat trezit c’afara ploua Pe banca din copoul ce-nfrunzi
Şuier luna, şi-o răsar, şi-o prefac, într-o dragoste mare’’… De ceva timp mă bântuie versurile ,,Emoţie’’i lui Nichita… Şi, nu ştiu de ce, scriu, în minte, mai tot timpul. Nu ştiu de ce.
O! suflet rătăcit în lăcomie, după ce crezi că alergi? ai pășit deja în agonie de-atîta fugă fară-un sens!!!
Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Poveștile tresar printre cuvinte La candela luminii de apoi Miroase focul liniștea continuă Din spatele cortinei după noi
Creșterea speciei Paulownia a devenit pe plan internațional o tendință. Datorită beneficiilor sale economice și ecologice, Paulownia este considerat a fi o resursă valoroasă pentru industria lemnului.
Motto:”Eu nu am căutat,în toată viața mea,decât esența zborului!Zborul-ce fericire!”-Constantin Brâncuși Un om simplu,mic,vulnerabil,dar cu mult talent și perspicacitate
— Iar s-a închis cerul, îi șoptește cu o voce caldă, privindu-l cum pleacă, așteptând să se întoarcă, dar n-o face, așa că mai murmură pentru ultima dată, cu două sticliri în ochii ei cenușii. Nu mă părăsi.
Daca ar fi sa inchid ochii,m-as vedea pe mine inchizandu-I iar dar in timp ce as sta pe o campie,cu cerul senin,cu soare,insa nu prea mult soare,un soare de la ora 18:00,sau cuprins intre ora 18:00-22:00.
Ţi-am spus adio doar din laşitate De-a nu mai suferi că tu mă-nṣeli, Crezẫnd cằ-i bine sằ fiu mai departe
Suntem cu totii picturi miscatoare Expuse in muzeul lumii De un artist necunosct se pare,
Să-mi strâng cenușa de pe scânduri, Să pot să mai respir în lipsa ei, Ce greu mi-ar fi s-o zic în rânduri,
„Aș vrea să poți știi, dragul meu, că mă gândesc necontenit la tine. Sunt o floare pieritoare în a ta viețuire; o sămânță apusă în acest sol, înțesat de dezolanță. Mă înalț semeață, într-o reverie inertă din subconștientul tău,
Piscul grațios expune o adâncă vale, Și vântul mă-mpinge înainte agale, Spre poiana cu forme fără sfârșit
Te uiți la mine cu chipul trist Și-n ochii tăi mă văd, Dar nu exist, Iar din privirea ta de gheață Îți cade totuși o lacrimă pe față.
Mă priveşti cu ochii albaştri aiurea, Mă măsori cu privirea şi mă pierd cu firea, Mă simt ca-ntr-o cuşcă cu cheia de gât,
Să ne înţelegem! Sunt un comod al marelui oraş şi, chiar dacă unii ar fi înclinaţi să mă considere boem datorită nonconformismului meu, am o oarecare ordine în viaţă. Acum, depinde ce înţelege fiecare prin ordine.
Măiculiță,chipul tău, Ars îți e de soare. Totuși eu mi-l amintesc, În plină splendoare. Măiculiță,ochii tăi, Sînt obosiți sărmanii, Sînntt triști de-ale noastre plecări, Și de înaintări cu anii.
Autocamionul începu să huruie ca un bolnav de oftică și,după câțiva metri,trase pe dreapta. Nea Calomfir coborî de la volan,ridică capota motorului și cercetă cu atenție… drumul din față. Năică,se adresă el nepotului. Ia dă-te mai încoa.
Pe câmpuri pusti Cu un grup de copii Sau păduri argintii Eu ma joc… Încaltat sau desculţ Mai jegos ca cei mulţi Chiund sau cântand Uneori chiar plângând, Eu ma joc… Pe la vaci,pe la oi De e praf,de-i noroi… Read more ›
Ştiu că ai plecat şi nu te mai întorci. Am înţeles asta încă din ziua în care ai fost închis în pămînt. Doar am înţeles, dar inima nu m-a lăsat să accept niciodată. Poate că acesta este motivul pentru care… Read more ›
Ești o rază de soare în grădina amintirii, O boare ce adie pe cerul sufletului meu, Ești mângâierea și alinul firii, Steaua mea norocoasă tu ești, copilul meu!
Stătea în fața mea, Cu părul blond Și-ochi negri, mari. Încercam sa-l ating, Dar tot nu ajung
De-aș fi o lacrimă-n amurg În ochii tăi aș înnopta Iar dimineața să mă scurg Scăldată de privirea ta
Scumpa mea copilărie, uite că m-ai părăsit, Mi-ai adus zîmbet pe față și-ai plecat în infinit. Azi te caut pe cîmpii, unde făceam doar șmecherii, În poine ne jucam și la cer ne tot uitam. Dă-mi mîna să trec treapta… Read more ›
E o dimineaţă târzie de septembrie… Îmbrăcată într-un pulover moale şi călduros, cu nelipsita mea tovarăşă, ţigara, într-o mână, stau şi privesc picăturile de ploaie
Metafora pentru viata – Frunzele miros a culori de vara
Read more ›
Aflându-se în vacanță parlamentară, un grup de deputați și senatori a hotărât,că tot nu aveau ce face,să întreprindă o excursie de documentare,în țară,pe teme ale Uniunii Europene
GATA! Numai fi supărat, Tu mereu m-ai apărat. Știu, sunt o proastă.. Dar te rog nu mă lasa baltă!
Fenomenul era la ordinea zilei. Se discuta pe stradă,în autobuz,la serviciu,acasă. Ce părere ai despre chestia asta,bunicule? Îl întrebă într-una din zile nepotul Andrei pe venerabilul pensionar