Visul

N-am să ştiu niciodată cine eşti. Am să scriu rândurile astea cuiva necunoscut şi mâine când am să le citesc din nou nu voi mai şti nici eu cine sunt. Am să mă pierd în noapte şi în gânduri, în vise şi în umbre. Deci, tu.

Mă uit la tine în sus. Mi se pare că duci mereu în spate cerul şi că ai putea obosi şi-atunci tot cerul s-ar prăbuşi peste noi. Încerc să te sprijin, dar mă împingi trufaş şi trufia ta mi-e semn de înălţare, de putere, de cucernicie. Eu nu sunt trufaş şi te las să mă calci cum ştii tu mai bine, încercând de-acolo de sub talpa ta să zăresc cerul şi să ştiu că încă îl sprijini. Avem o legătură aparte şi prost înţeleasă. M-au sfătuit guri curate şi chiar gura ta era printre ele. M-au sfătuit să te las, dar mie mi-e teamă că vei scăpa cerul şi-atunci voi înceta să exist. Mi-e teamă mereu de timpul care ne desparte, de orele care se scurg fără să mai vină, de toanele cerului care uneori ne udă până la piele şi alteori ne arde fără milă. Cum aş putea să plec? Cum aş putea să te las?

Nu-ţi spun niciodată nimic din toate astea. Mi se par puţin demne de atenţia ta. Cum aş putea să-ţi spun tot ce-mi murmură buzele cuprinse de sete? Ce-ar însemna să te împovărez cu nişte cuvinte arse de dor când tu duci cerul şi eu nu pot decât să-ţi pun nişte proptele uscate ce mai mult te încurcă. Nu ştiu cine eşti şi tot aşa nu ştiu să mă port cu tine. Mă uit la tine-n sus şi mă plezneşte o ameţeală drept între ochi. Mă înjunghie inima nemilos. Mi se fac picioarele când aripi de fluturi, când pietre de râu şi mă perturb într-o sinusoidă fără de capăt. Mă agăţ de tine uitând pentru o clipă de cerul pe care-l duci pe umeri şi mă trezesc lac de sudoare să nu cumva să te dărâm. Tocmai eu.. Dacă vei scăpa cerul mă voi arunca să-l prind, deşi îmi va fi fatal. O simt şi nu mă tem. E poate singurul lucru pe care-l pot face pentru tine, pentru că propteala asta nu pare să meargă. Dar e uşor, pentru că ştiu că nu-l vei scăpa. Mă rog să n-o faci.

Nu te cunosc, nu mă mai ştii. Ne regăsim în fiecare zi. Ne rătăcim apoi pentru amar de timp şi ne uităm din nou în cer, iar amândoi. Nu te cunosc, iar când îmi voi citi mâine cuvintele de noapte, am să oftez şi-am să mă-nchin, dorindu-mi să te am aproape.

 

De Monica Radulescu

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 6.0/10 (7 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 8 votes)
Visul, 6.0 out of 10 based on 7 ratings
  • ARV

    Intrebarea e daca il iubesti pe Dumnezeu sau pe Iisus adica trebuie sa stim exact. Noi nu ne batem joc aici.
    Arata bine macar? Adica daca nu cunosti pe asta care l iubesti macar sa arate bine. Baga o descriere scurta sa stim ce masina are Fat Frumosul si ce dimensiuni Ileana Cosanzeana.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • MR

    Intr-adevar, a iesit un pic neclar, ceea ce face sa i se potriveasca titlul 🙂 Dar am primit un comentariu pe blog cum ca ar fi un text religios, o discutie cu Dumnezeu, ceea ce nu e bine deloc. Perseverez..

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • Smile

      Asta nu trebuie sa te descurajeze, lumea a citit textul, ai creat controversa, esti pe undeva pe calea cea buna.

      Mai ai oricum mult de mers pana iti definitivezi stilul.

      Inca ceva, marii artisti isi genereaza propriul lor stil, asa ca daca tu crezi ca modul asta de a scrie iti e cel mai apropiat tie si te regasesti in el, continua asa.

      Ai vazut ca la comentariul meu am folosit “in opinia mea”. Schimbate-te doar daca simti nevoia sa te schimbi, nu scrie neaparat pentru public ci scrie din pasiunea care te indeamna sa scrii.

      Marii artisti au devenit mari nu pentru ca scriau pentru public sau critici ci pentru ca erau manati de o dorinta arzatoare de a scrie.

      In opinia mea 🙂

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • MR

    Partea cu provocarea n-a fost o gluma 🙂 Rezultatul aici

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • Smile

      E o idee mai bine, in opinia mea, dar tot pare parea vag, nu stim nimic despre personaje, ce vor, de ce reactioneaza asa, pe ce lume se afla.

      E ca si cum povestesti ce-ai visat (un dialog intre un cuplu) dar nu stim, ce-i cu ei, unde sunt, cum iubesc.

      Ca si parte de indragosteala, magia iubirii care te invaluie ca intr-un vis si nu stii pe ce lume te aflii, da e dragut 🙂

      Cred ca e o arta sa prezinti personajele, sa faci cititorul sa se apropie de personaje si abia apoi sa-l prinzi in lumea persoanjelor.

      Daca cititorul nu are o punte de trecere e ca si cum sta pe un mal al unu rau si vede actiunea de acolo.

      Am fost oricum surprins si am apreciat ca ai acceptat si onorat provocarea!

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • MR

    Bine v-am gasit!
    Nu cred ca diagnoza unui psiholog pe un text de natura literara sa-i zic asa ar fi de vreun folos autorului 🙂 Multe framantari printre cuvinte mai mereu.

    Am sa ma gandesc serios la provocare, sa vedem ce iese.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • Smile

      Partea cu psihologul era o gluma 🙂

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Smile

    Salut Monica, bine ai venit pe citesteasta.ro

    Mi-a placut simetricul inceput-sfarsit si metafora cu cerul. Bine acum ar fi fun de auzit ce-ar spune un psiholog care ar citi textul 🙂

    Destul de bine descrisa o framantare interioara chiar daca e un pic metaforica.

    Ca si provocare pe care ti-o lansez ar fi sa scrii un dialog intre personajele articolului. Cred ca ar iesi ceva aparte.

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)