dozează-ţi paginile ca să-ţi ajungă până pleci sau
lasă capitol cu capitol să ţi se scurgă din haine tărându-ţi propriul cadavru din sat in sat din metrou în metrou
te speli cu fântâni şi mănânci felinarele străzilor
în burta ta de policandru se termină zilele ploioase, scările de bloc şi visele cu tine urmărit de un microbuz
te îndreptai către orele dimineţii cu siluete de oraşe
la stânga, la dreapta sau în Bucureşti

poeţii îi cunoşti cu zgârciuri în gât la coada de compostat bilete
oare ce ar fi dacă n-ar fi câte o literă sau două să te salveze din neputinţa ta de scriitor încleştat în propria-ţi crustă
propria-ţi coajă- rana tuturor caloriferelor care încălzesc sute de oraşe în zilele de Crăciun când vinzi calendare la negru şi mănânci cireşe ca în copilărie
navighezi pe o punte de stele sub poduri către lună care merg în zigzag
la vest de tine stă fericirea
iar la est probabil prima şi singura carte pe care o vei mai putea publica
până atunci, rinichiul oraşului va fi extirpat
glanda ce secretă poezie va dispărea în neajunsurile oamenilor
va fi extirpat o dată cu metroul iar eu din tine mă renasc cu scârbă când mă mănânci cu poftă şi durere ca-n copilărie
Au urmat alte titluri publicate de poeţi
tinând mortiş de poezia lor debilă
în majoritatea, se resimţea
deloc ca-n copilărie, tema dialectică – viaţă, moarte

De Antonia Pup