Pulsând în cercuri ample, asemeni undelor pe lac, durerea-n suflet se răsfrânge… Pe-arcuşul Timpului vioara clipelor târzii  tot naşte o simfonie… În armonie mă cufund ca-ntr-un adânc.

Strălucitoare, gust tihna unui crâmpei de zi…Speranţe, vise, dansează-n faţa mea un vals  în unduiri de valuri… Proiectele unui viitor incert jalonează drumul orelor, de borna lor mă prind uşor, raţiunea mea creată în simfonia blandă, lin se dizolvă.

Lumina irizândă se naşte în explozii solare, invadând spaţiul violet cu fântâni fantastice.

Asemeni unei imagini digitale, oarbă şi însetată, caut cu înfrigurare, în lumina necreată, sensul vieţii…

Quasarii viselor pulsează radiant  în lumină adânc, împrăştiind raţiuni divine doar în lumina sfântă ce izvorăşte-n jur… E o lumină nevăzută, în inimă şi intuită-n gând.

*

În dans frivol,  clipele murinde se perindă în faţa mea, înflorind în trandafiri de dor mistuitor… Culorile curcubeului scaldă oceanul-rubin al inimii, în fericiri neexplorate încă.

Candid, privirile-mi zboară neliniştite, pe străzile romanticei toamne. Crizantemele speranţei înfloresc brusc, colorând zilele în pasteluri blânde şi-n doruri line… Respir binecuvântare, aduc slavă înaltului, depun ofrandele inimii în panteonul de dor…

Înger de dor toarnă rubinul încet, încet şi-mi umple inima, ce creşte necontenit; cu vinul sângelui de taină adăp singurătăţi de cristal. Ştiu, îngerul face minuni…

În razele tăcerii înfloresc, imenşi, trandafirii Iubirii… Roua de lacrimi dulci udă grădina inimii… Un râu de rubin o scaldă, curcubeu de emoţii pure răsare pe cerul ei… Apun tristeţi selenare, se nasc minuni în tot atatea clipe de fior…

E-n neliniştea dorului nebun, candoare ce se revarsă lin… E-n candela iubirii parfum bogat de crin… E-n ochiul singurătăţii izvor de bucurii, cascada de voluptăţi renăscute.

În nopţile reci, evantaiul de speranţe tresare lin, sărut de înger senin.