De-aş fi un preot cu mintea deschisă
Aş înlocui-o cu tămâia din cădelniţă
De-aş fi un gardian fără credinţă
Sfidând legea, aş planta-o chiar şi-n temniţa.

De-aş fi o simplă fiinţă cu accent de ierbivor
Aş înghiţi vreo 3 seminţe aparte
Le-aş încolţi în mintea mea, încetişor
Chiar pe patul de moarte.
Schimbând direcţia tripului din vis, am întâlnit o pantă
Şi m-am întrebat mereu : Mi-a fost scris să mă nasc plantă ?

Sătul de E-uri comerciale şi alte basme ieftine
Ascult şoaptele morţilor îngropaţi între ruine
Voind să le fie îndeplinită o ultimă dorinţă.
Si cu riscul de a trece-n nefiinţă,
Măzgălesc o ultima pagină, numită Neputinţă.

“Dă foc jurnalului şi-ngroapa-mă lângă apă
Ambele sub pământ, pe-o insulă pustie şi uitată
Cu sufletul nemuritor, la umbra unui salcâm şarmant
Voi deveni îngrăşământul ierbii-fiarelor, cu ph-ul alarmant”

Ca să nu pun puncte puncte,
O voi lăsa să se prezinte :

Sunt levierul ce-ţi crapă capul, firavă ca şi spanacul
Fără mâini, te gâdil uşor cu un tentacul
Dezgropând neuronii de la rădăcină,
Fara nici o baza, mintea ta se zdruncină
Nu am ochi, dar trezesc priviri viclene
Sunt Kryptonita vieţilor mondene
Subiectul bârfelor academiciene

Sunt planta ce îţi colorează viaţa,
În coşmarul tău alb-negru, voi fi acolo să sparg gheaţa.
Altoită cu diverse mirodenii şi niţel ştiinţă
Voi deveni otrava minţii, numită Neputinţă.

Deţin Luminarea de care n-a auzit nici preasfinţitul,
Cu un miros greoi, ce nu-l emană nici carbitul
Eco-friendly ca verdele gunoierilor
Periculoasă ca slujbă hingherilor
Prietenoasa şi naivă, încă din prima zi activă.
Adaugă tentaţia prostituţiei
Rezultă Visul fără bariere, din tripul neputinţei.

Întrecând dragostea unui părinte când înfloreşte primul mugur,
Asigur viitorul unui om fericit, dar totusi singur.
Te fac să mă iubeşti, pentru micile mele (d)efecte
Te fac să mă îngrijesti, fără să citeşti prospecte
Te fac chiar să visezi, folosind tripuri selecte

Ilegală, imorală şi Interesantă
Sunt mai mult decât o plantă
Te ţin priponit la mal, chiar dacă tu eşti în derivă
Te voi ucide lent dar sigur, decizia mie definitivă.

Îţi voi aplica starea de calm mereu,
Te voi face să crezi, chiar dacă eşti ateu.
Îmi vei contrui altar, ma vei tine-n separeu.
Cu spiritul tânăr şi verde mirosul meu persistă,
Dar fizic m-am uscat, căci m-ai lăsat uitată-ntr-o batistă.

De Watzap