Tu stii ca eu vreau sa ascult FERICIREA?Tu stii ca eu vreau sa privesc FERICIREA?Tu stii ca eu vreau sa vorbesc FERICIREA?Picaturi de litere se preling in cuvintele picaturilor de minut…si punctele ramase sunt neterminate, neinconjurate, ratacite parca de vantul sosit brusc din urechea simtirii…tale…Fasii de vocale cad din tavanul obrazului sincer, vrand sa faca loc lacramioarelor culese recent de privirile tale…Da, iti amintesti?Imi refaceam gandul din ceea ce a fost candva frunza, petala, radacina, floarea, mireasma de chemare tinuta in cutia degetelor amestecate cu fiorul creatiei…Paharul de langa baloanele prinse cu acel contur in parul firelor de plastic respira in dansul sunetelor treze din caietul de altadata…a ramas asa cum il stiai tu:acelasi inceput pretios care pastreaza, mai presus de toate, ce stii si tu, ce stiu si eu, ce simtim noi despre ceea ce noi vrem…

De Stefania A.