În spate-ai lăsat un râu de stele,
În față ți se-așterne ocean din ele,
A mai căzut o petală din trandafir,
19 pete de culoare așezate pe-un fir

Îmbrăcate fiecare cu praf de stele,
Cu o nuanță de adevăr și mister pe ele.
Dorințe, speranțe și momente fine,
Orice poate transforma un rău în bine.

Lacrimi ascunse în furtuni de vară,
Zâmbete privite printr-o prismă clară,
Dezamăgiri uitate în pagini de carte,
Gânduri  rostite cu sensuri aparte.

Cuvinte alese, amintiri și multe vise,
Cărți, prietenii în zeci de pagini scrise,
Anii trec rapid când stăm să ne gândim
Că în ei putem face tot ce ne dorim.

Cursuri, studenție, prieteni vechi și noi,
Toate se vor scrie pe alte mii de foi,
Cu o bibliotecă de-amintiri mergi înainte
Spre visul tău ce te aștepată cuminte.

Cafele, nopți nedormite, ele cu un scop
Au așternut ideile tot cu câte-un strop,
Răbdarea a fost ca un ucenic ștrengar,
Mergând cu tine prin cărbuni și jar

Sclipiri de argint se oglindesc în noapte,
Ascultând urările vântului ce lin bate,
Pătrunzând în tainele filelor nescrise
Unde gandurile și ideile îți sunt permise

Stele căzătoare din constelații depărtate
Coboară în mare pentru a fi numărate
De milioane de sclipiri ale vântului
Înzestrate fiecare cu puterea cuvântului

Dimineți răcoroase în pagini de ziare,
Cuvinte, fraze, poeme pierdute-n mare
Încalzesc nisipul presărat cu mii de vise
Unde limitele pot fi de oricine atinse.

Încă un volum cu întâmplări trecute
Se aseaza pe raft, vrând să asculte
Noi povești cu iubiri și zeci de întâmplări
Cu străini și prieteni, pe străzi rătăcitori.

Căutând răspunsuri în ruine de cetate,
Prin castele, nori și ape învolburate,
Lipind câte o piesă din jocul mut,
Scriind refrene pe tăblițele de lut,

Iar în jurnalul ce-l porti mereu în suflet,
Doar câteva pagini scrise încet,
Îți sunt istoria anilor uitați de vreme,
Îmbibați cu dorința clipelor eterne.

De Bejinariu Anamaria