Ochii ei, ca ruginiul frunzelor de toamnă,
De-un cenuşiu abstract,
Doar ochi mici şi trişti…
Anii mei, ca bucaţile de stele căzute
în nopţile de vară.

Nu e vânt care să bată,
Nu e foc care să ardă,
Privind prin ochii ei.

Vechi indicii par a se îneca în marea
de vise din ochii tăi!
Pot ţine luna cu propriile mâini,
Pot desena cerul,soarele ,stelele,
Pot schimba culorile curcubeului,
Dar nu pot schimba strălucirea din ochii tăi.

De Gheorghica Roxana Liliana