Antivirus

Prometeu, aducând focul
Pământenilor
n-a ştiu că arderea-i va ucide
pe dinăuntru…
 setea de pământ aprins –
înlocuind icoana Domnului.
Cuprinzând plămânul necuvântătoarelor
febra, transmisibilă
să ucidă visuri începu, inima jelindă
de-a pururi
neaflând antidotul nemuririi.
 
S-au retras sfinţii în pustie;
Vremurile albe de oase risipite –
Schelete vii ce şanse de-ndreptare
n-au
moartea, aşezându-se în case
şi pe paturi putrezind de boală…
Antivirus împotriva morţii
Nu există!
Este numai liniştea ce te cuprinde
Când sufletul, în  haină albă îmbrăcat
Vrea să-l debarce, în sfârşit,
Chinuit de umbra morţii…
 
Prometeu, aducând focul –
Nu ştia c-acesta-l va ucide;
de-a pururi, cu inima troienită
măcelit de proprie dorinţă
cu a sa flacără, din cer adusă
vru să ardă cutremurătoarea boală
şi dorinţă de veşnicie…
Tain’aceasta multă trudă cată
Şi tăcerea – un blestem al morţii
Împotriva tuturor e  antivirus –
Cupa cu veninul suferinţei întreagă să o bei –
Să renaşti apoi duios şi lin…
 
De Olariu Elena