Pasiune …
… oare ce inseamna?
… oare mai exista ?
Ma pun pe gandit pe tema asta si gandul imi zboara departe, multe idei imi vin in minte, idei ce se transforma in cuvinte.
Pasiunea exista cand mergem inainte pe drumuri cu sentimente ranite, inimi lovite, chiar daca nu mai suntem cei din’ainte.
Pasiunea exista cand trecem peste tot pentru ceva sfant, ca o tornado ce trece ravasind intregul pamant, bazandu-ne pe instinct, iubind un ideal sau un personaj distinct.
Pasiune este cand suntem gata sa murim pentru adevar si dreptate chiar daca ele nu exista in realitate, chiar daca trebuie sa mergem prea departe, sa lasam totul in spate fara sa ne gandim la pacate.
Pasiune era in ecoul vocii lui Iisus vorbind de dragoste discipolilor lui cu vorbe naturale, neinhibat in ganduri false sau artificiale, cu caldura ca raza de soare, clar ca luciul apei de mare.
Pasiunea e un semn de caracter, ca si bunul simt, prima oara o simti de la parinti, ca atunci cand intri-n groapa si cu pasiune astepti interventia divina sa te scoata dar viata asta de fapt se-nvarte ca o roata si nu trebuie sa disperi daca atingi podeaua trimis de soarta caci doar cu multa pasiune nu lasi problemele sa te bata.
Pasiune? Cand singur pe teren minat joci fara echipa, cand castigi iubire si apoi faci risipa, cand inima iti tipa, cand prezentul relativ il traiesti clipa cu clipa.
Cand in sufletul tau e iarna doar pasiunea ii ofera hrana, ii vindeca o rana, e fenomenul straniu care aduce vara si face caldura sa rasara indiferent de vremea de afara facand durerea sa dispara.
Pasiune a fost cand am spus “Te iubesc” si credeam ca asa e bine iar apoi am luat decizii taind in carne vie, decizii ce dor si acum dar ranile nu ma afecteaza caci cel mai important pas e cel care urmeaza, pasul ce ne duce mai aproape de destin iar cu pasiune zambesc stiind ca o sa reusesc sa obtin ceea ce cautam de cand eram copil.
Pasiune va fi cand lucrurile o sa fie complicate in viata, cu nori pe cer de parca soarele nu mai are nici o speranta, cand totul pare un cosmar, un pahar plin de amar dar daca-l bem e cel mai dulce nectar dar pasional trebuie sa arunci toate mastile care le joci, sa-ti pui pe suflet copci, sa iti supui credinta la teste iar in final doar invingatorul zambeste.
Pasiune e cand scri veruri de placere, cand pui suflet in ele, amestec de metale grele si praf de stele, cand scri despre sange, rabdare si sudoare in ceea mai pasionala scrisoare, traind stari psihice schimbatoare.
Pasiunea se naste, creste si se stinge, lasand cenusa si jar, in asteptarea unei noi scantei!

De Sadu