Inca mai sper ca intr-o zi totul se va schimba…intr-o zi o voi cuprinde in brate si ii voi destainui ce greu mi-a fost fara ea.Mii de ani au trecut peste mine,insa eu am ramas acelasi..acelasi suflet chinuit de iubire inlantuit in acest trup ce mi-a fost harazit pentru eternitate,aceasta inchisoare care ma distruge incet-incet dar totusi nu-mi fura amintirile despre EA.
Am fost aici intotdeauna,am vazut civilizatii aparand si disparand.Am vazut razboaie sangeroase pentru putere,milioane de vieti distruse,milioane de spirite chinuite.Am vazut durere,ura..Dar am vazut si dragoste,compasiune.Un sarut ,un simplu TE IUBESC ,lucruri ce pot insemna mai mult decat toate comorile existente pe aceasta lume.Uneori ma intreb “La ce bun toate acestea?”,iar apoi singurul lucru care-mi apare in minte e EA.
De mii de ori am incercat sa tip dar nimeni nu ma poate auzi,nimeni nu-mi poate intelege durerea,dragostea aceasta nestapanita.Nu intotdeauna am fost asa…A fost un timp in care aveam un trup,un trup din carne si oase,nimic nu mai este ce a fost.Atatea amintiri ma coplesesc ,poate ar fi fost mai bine daca nu o intalneam,insa acest lucru nu mai poate fi schimbat.
Adevarul este ca mereu am dorit sa fiu special,sa fac ceva maret,iar apoi a aparut EA…M-a vrajit din prima clipa in care am zarit-o,iar atunci si ea a stiut ca poate face orice doreste cu mine;eram al ei.Poate ca a fost decat un joc pentru EA,insa stiu ca nu am gresit cand i-am acceptat iubirea.Atatea si atatea amintiri, atatea sentimente contradictorii pun stapanire pe cugetul meu.
“Te-a folosit, s-a jucat cu tine!”
“NU!”niciodata nu voi crede asta-atatea voci,atatea regrete,nici nu mai stiu cine sunt…”Ti-ai vandut sufletul si pentru ce?-pentru o sarutare,o mangaiere sfioase pe obraz.”
Ratiune unde ai fost cand aveam mai mare nevoie de tine?
“Ai vazut toate fiintele dragi tie murind,devenind tarana si pentru ce?”
“SI PENTRU CE??”
Acum stiu ca nu m-a iubit niciodata…de atatea ori am rugat-o sa ma elibereze,dar in zadar..zambetul acela perfid si lipsit de orice fel de compasiune ii aparea in coltul gurii,nu o puteam privi ,durea mult prea tare.
Nu stiu daca ma voi elibera vreodata de sub aceasta vraja,este iadul dat totodata raiul meu.Nu stiu ce inseamna azi, nu stiu ce inseamna maine,nimic nu are sens.Poate voi fi tot aici,vantul imi va mangaia ramurile dezgolite de frunze-se apropie iarna.
Am fost si eu om-doar o vaga amintire-aveam vise, dorinte iar acum nimic..Nu a mai ramas decat pasiunea ce m-a facut robul acestui trup lipsit de putere.
Oh oameni,fiinte atat de fericite TRAITI ,IUBITI,MURITI…eu nu mai pot de mult

De Vlaicu Ioana Simona