Femeia
Avea pielea cusută cu apă.
De membrele ei atârnau ferigi și arțari.
Îți plăcea cum pășește pe pleoapele tale închise,
cum vine să sufle ca vântul răcoare.
Purta rochii de piatră tocită de râuri.
Era încălțată cu caldul nămol.
Te strângea în brațele-i reci și
năvălea peste tine cu pielea-i maron.
Te făcea să te-ntrebi unde se scaldă?
De unde adună-ntre buze ghimbir?
Ştiai doar că sărutul ei presupune
apusuri de soare topite pe limbi.
De Carla Francesca Schoppe