Pasiunea defineste o stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila,
manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, dominandu-l
prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor.

Ca si jurnalist as putea spune ca aceasta inclinatie, insotita de placere pentru un
obiect studiat sau pentru profesiunea exercitata, este de cele mai multe ori greu de
oprit ” daca-i dati ragaz sa se imputerniceasca, in zadar veti incerca apoi s-o
lecuiti”.

Daca ar fi vreun om fara pasiuni, acela ar fi cu adevarat un om sarac, fiecare
dintre noi ar trebui sa fim motivati de o anumita pasiune. Fara ea, omul nu este
decat o fiinta latenta, o simpla posibilitate, asemeni unei pietre care asteapta
lovitura fierului pentru a scoate scantei.

In suflete dezordonate, cand pasiunea este de cele mai dese ori impetuoasa, iar
inteligenta slaba, apare fenomenul de ratacire intre propriile lor dorinte, datorita
constiintei care nu poate sa se faca ascultata.
J.Simion spunea ca “aceste suflete se aseamana unei luntre, purtata incoace si
incolo de furtuna, care n-are nici carmaci, nici carma”.

In schimb, “Maretia sufletului presupune mari pasiuni: ceea ce este important este
ca sa le indrepti spre virtute”.

Asadar, prin pasiune se ajunge la virtute, insusire de caracter care urmareste in
mod constant statornicia si idealul etic.

Pasiunile sunt singurii oratori care conving intotdeauna.

de Alexandru