Timpul poetului
Visul cosea flori de colțul ungherelor gri.
Ploua, ningea, zbucium curgea ca o dorință mijită
peste clocotul gândului meu.
Înaintea tâmplelor mele
gonea sudoarea emoției de gheață.
Cunosc doar fluturi de noapte care picură cerneală,
penițe care nu mai aleargă
peste foaia de calc ce-nvelește sufletul meu
De Carla Francesca Schoppel