Visul timpului

Te-am visat:
mi-ai întins o faţă străină
şi parcă mi-ai spus: „Sărută-mă!”.
Înfricoşată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:
„Pe aici e interzis!”
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
şi le-ai dăruit stelelor
ca să-ţi prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când fiinţa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
Înspăimântat, cu braţele impreunate,
ai imploratTIMPUL
şiTIMPUL ţi-a trimis un cal
cu picioarele arse
pe o câmpie verde
cu flori târzii
inundate de potopul ploii.
N-ai înţeles calul
şi ai vrut să-l îngropi în plină noapte.
Deodată calul azvârle, te muşcă
şi mă trezeşte din vis.

De Lucretia Ionescu Buiciuc

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.0/10 (5 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: -1 (from 5 votes)
Visul timpului, 3.0 out of 10 based on 5 ratings