In lanturi de pizma cand tu te-ai inchis,
Hot de lumina, jaf nedescris,
Drum prin piatra ti-am sapat catre cer,
Sa pasesti ca boier, prin necazuri de ger,
Eram eu timpul, prieten si dusman.

Cand tu te-ai vazut cadavru in streang,
Ti-am trimis bumerang
Sarpe iscusit sa te minta cu rang.
Ti-am impins cu lacrimi fiinta in adanc,
Sa te vad si sa plang, cum te-arunci in iubire cu elan si avant.
Eram tot eu timpul, prieten si dusman.

Cand slava lumeasca ti-ai facut-o pacat,
Am asteptat, m-am neglijat,
Si munti de mandrie tot am rabdat.
Pe umeri, ingeri au plans nevazut,
Pana ce munti de dureri ai trecut,
Munti ca si timpul, prieten si dusman.

Cand visuri pe sarma au fost atarnate,
Le-am udat pe toate, ca rod iluzoriu sa-ti dea.
Din bob al dorintei, prin teascuri am stors chip de vin,
Sa am pahar plin, sa ma-mbat cu durere si chin,
Caci eu sunt timpul, prieten si dusman.

De Motorga Alexandru