Timpul,prieten si dusman..

Timpul trece indiferent de faptele noastre,indiferent de modul de viata,singurele
sentimente care se schimba conform timpului sunt:uitarea,iertarea,iubirea,ura,ele se
pot naste,pot fi mai profunde,sau,nu pot fi deloc.In timp noi ne schimbam,trec anii
din viata noastra,ne schimbam domiciliul,ne schimbam fizic,ne schimbam
actiunile,faptele,poate si gandurile..El este neiertator,oricat am dori sa-l
mentinem intr-o clepsidra,el tot se scurge,uneori lasa in urma
oameni,fapte,iubiri,esecuri,impliniri,amintiri,copilaria..
Cat timp a trecut..!totusi pare de necrezut.Scaunul de balanseaza leganandu-mi
trupul usor,gandurile imi fug atat de departe.stau in odaia mult uitata de cei din
jurul meu ,podeaua scartie usor.Ma ridic usor usor dupa scaun lasandu-l sa se legene
singur si ma indrept spre fereastra.Vantul bate asa de tare ,rascolindu-mi
amintirile de demult.E toamna..!o frunza ruginie cade usor si este dusa de furia
vantului departe..undeva.Pomi si intreaga natura parca mi ar impartasi un
secret,timpul si a lasat amprenta peste tot dar viata nu..natura isi urmeaza cursul
ei firesc cu aceleasi anotimpuri care vin si pleaca mereu.Pare trist si plin d
monotonie ..dar asa se intampla mereu.Timpul trece si lasa in urma multe
regte,crestem mari dar vedem ca natura e aceeasi p care o stim noi.In singuratatea
mea mea,seara se lasa,si zaresc pe cer,steaua care o priveam cand eram mica,as dori
sa fiu o stea..fiindca stelele nu mor niciodata..Parca natura ar detine un secret
mare mister cu universul,mister pe care omul nu l poate intelege,acel mister este
insusi..viatza!!!!E aceea senzatie ciudata de parca vantul ar vorbii,parca ar vrea
sa mi spuna ceva.el suera si este nervos,timpul nu a trecut peste el,din bataia
vantului o frunza vestejita incepe sa cada din pom lipindu-se ca o amprenta de
fereastra mea.Sa intunecat de tot,incepe sa ploua,vantul bate din ce in ce mai
tare.Ploaia,minune divina,pe care uneori noi oamenii o ignoram,ni se pare din
obijnuinta ceva normal,rareori ne dam seama ca sunt lacrimi pe care Dumnezeu le
varsa pt noi din cer.Mania vantului mi a deschis fereastra,o picatura de ploaie mi a
cazut pe obraz..seamana cu o lacrima de a noastra.Vantul se inteteste iar dupa un
raft de carti vechi cade un caiet.il iau d jos il pun p masa uitand sa inchid
fereastra.il deschid usor..vantul intoarce paginile una dupa alta..se opreste la o
pagina..scrie despre viata mea..o lacrima imi curge pe fata palida si curata iar
lacrima cade peste scrisul meu si peste acel caiet ingalbenit de timp.Gasesc la
sfarsitul caietului un trandafir vestejit si imi revine o amintire,pe fata trista
imediat ia nastere un suras.Apoi continui sa citesc despre viata,adolescenta
gandindu-ma ce fericita am fost odata..o dovada frumoasa pt a le arata copiilor sau
urmasiilor mei…Langa fereastra arde o lumanare..o sting si odaia se intuneca de
tot…imi iau jurnalul regasit dupa atata timp si plec cu el la piept,de data asta
nu-l voi mai pierde,cine stie,poate voi continua sa scriu in el.Parasesc odaia,este
locul meu secret dar voi reveni kand amintirile imi vor inunda sufletul..

De Alecu Florina

Related Blogs

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.0/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 4 votes)
Timpul,prieten si dusman.., 9.0 out of 10 based on 3 ratings
  • eu

    superb …poate ca subiectul e prea des intalnit,dar fiecare il expune in modul sau…si modul in care tu l-ai expus m-a facut sa reflectez..la multe…
    apropo smile, nu cred ca e foarte important cum a scris ,e mai important ce a scris ,

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Smile

    Eu nu cred ca e cool să scrii viaţă cu tz sau când cu K.

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)