Cântecul morții (Cand am devenit neom)

Unde e gândul meu pierdut în neființă?
sufletul mi se descoase
de viață;
cu mâinile fricii
cer iertare fiecărui deget
care îmi arată,
semnul crucii;
aici...
aici unde îmi poposește trupul
e tot mai frig,
nici sângele
nu mai are în el roșul simțirilor...
Eu nu mai sunt om;
Eu nu mai sunt.
nici lacrimă, nici lumină, nici înger...
mai am doar aripi,
pe care și astăzi
desenez
cu mâna stângă,
durerea a lor mei,
în timp ce buzele,
șoptesc
același cântec;
același cântec,
al morții...

de Halatiu Bogdan

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 9.0/10 (9 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +2 (from 4 votes)
    Cântecul morții (Cand am devenit neom), 9.0 out of 10 based on 9 ratings