Amprentă

Nu ştiu nici azi de ce cuvântul tău
m-apropie mai mult de romanţa pământului ud
Nu ştiu nici când braţele tale m-au arătat luminii
Ştiu doar că nu mi-a fost de-ajuns
să mă pot defini prin atâtea frunze galbene
până nu m-ai înălţat pe umerii tăi
să văd că şi îngerii palizi strălucesc
apoi
odihnindu-mi insomnia în palmele tale
să învăţ cum se frământă icoane mărunte
din lut

De-abia atunci ploi dezlegate în suflet
umpleau golul măsurat de timp
Încet încet din gândurile stinse creşteau punţi.

De Luisa Nerut

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.8/10 (11 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 5 votes)
Amprentă, 8.8 out of 10 based on 11 ratings
  • belean maria ileana

    versuri de o sensibilitate aparte…te felicit draga Luisa…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • Luisa

      Maria, incerc din cand in cand sa mai evadez din cotidian.:) Poezia aceasta inseamna mult pentru mine, dar nu ca ar fi perfecta, ci pentru ca am reusit sa “zidesc” in ea un anumit moment din viata. Iti multumesc pentru semnul lasat!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)