În rand cu lumea

Nu mai am niciun sfanţ!
Plec de acasă-nainte de ploaie…
În stradă, vântul se joacă-n gunoaie
şi pe cele uşoare
le face să zboare.
Frunzele-şi ies din sărite pe ramuri
ca nişte canine ţinute în lanţ
sau cabaline băgate în hamuri…
Cad primii stropi
şi fug sperioşii de ploaie,
aleargă să prindă troleul,
de parcă ar fi interlopi
ce se tem de pârnaie…
– Domnule, v-a căzut portmoneul!…
Auziţi?! V-a căzut portmoneul!
Mă aplec şi-l ridic…
Poate… renunţ
să mai strig?… –
chiar de-s mărunţi,
am şi eu nişte bani…
………………………..
Pleacă transportul urban.

De Elena Vizir

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.9/10 (14 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +4 (from 14 votes)
    În rand cu lumea, 7.9 out of 10 based on 14 ratings
    • Smile

      O poezie cu un stil matur si greu

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • ANONIM

      Interesantă şi subtilă poezia Elenei Vizir. De ce oare nu-şi face mai des simţită prezenţa artistică? Aştept un volum de versuri cât mai curând; am convingerea suverană că va fi bine primit de iubitorii de poezie!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)