În rand cu lumea
Nu mai am niciun sfanţ!
Plec de acasă-nainte de ploaie…
În stradă, vântul se joacă-n gunoaie
şi pe cele uşoare
le face să zboare.
Frunzele-şi ies din sărite pe ramuri
ca nişte canine ţinute în lanţ
sau cabaline băgate în hamuri…
Cad primii stropi
şi fug sperioşii de ploaie,
aleargă să prindă troleul,
de parcă ar fi interlopi
ce se tem de pârnaie…
– Domnule, v-a căzut portmoneul!…
Auziţi?! V-a căzut portmoneul!
Mă aplec şi-l ridic…
Poate… renunţ
să mai strig?… –
chiar de-s mărunţi,
am şi eu nişte bani…
………………………..
Pleacă transportul urban.
De Elena Vizir