În rândul lumii de Oana

A apărut de undeva din neant fără să-mi dau seama şi cu toate că nu avea prea mult timp la dispoziţie s-a oprit pentru câteva secunde să mă privească… S-a uitat întrebător la mine şi cu privirea aceea pătrunzătoare parcă a început să-mi citească toate gândurile… Am avut senzaţia că nu sunt în stare să scot nici cea mai mică minciună şi din acest motiv când m-a întrebat ce caut acolo n-am putut s-o privez de un răspuns… Am spus timid, cu o voce pierdută că am ajuns pe stradă fiindcă am avut o mare dezamăgire …

În altă situaţie aş fi minţit cu cea mai mare dezinvoltură şi chiar şi eu m-aş fi mirat de imensitatea miniciunii, dar în acel moment mi-am pierdut orice inspiraţie şi am ajuns sclavul privirii aceleia întrebătoare dar totodată interesată de răspunsul meu…

Nu am încercat sub nici o formă să par altcineva cu toate că în situaţia în care mă aflam privindu-i frumuseţea şi calmul aş fi putut foarte bine să-i arăt că nu eram un prost, un copil al străzii fără adăpost şi că eram mai degrabă un copil capabil fără noroc sau mai precis fără şansă …. Zâmbetul acela liniştitor şi privirea aceea pătrunzătoare m-au făcut să dau drumul la vorbă aşa cum nu mai făcusem de tare mult timp… Eram totuşi un băiat citit cu toate că, îmbrăcat aşa cu hainele acelea zdrenţuroase, nu păream în stare să leg două cuvinte şi dădeam impresia aceea de care toată lumea fuge pe stradă şi de care toată lumea se fereşte fără să se sfiască să recunoască…

Cum oare ajunsesem în această situaţie ? Cum oare reuşisem să scot din mine tot ce era rău cu toate că aveam cap si mai ales cu toate că ştiam să-l folosesc ? Cum era posibil ca nici o persoană apropiată mie să nu fie în stare să mă scoată din starea în care singur mă afundasem poate fără să vreau…. Privirea aceea caldă şi pătrunzătoare parcă dorea să scoată din mine tot ce era mai bun…. Am răspuns teleghidat la toate întrebările sale simple şi pline de bun simţ gândindu-mă că poate frumuseţea aceea exterioară era şi în interiorul acelei fiinţe… Şi-a notat încet şi cu mare atenţie tot ce am răspuns şi de fiecare dată a încercat să dea cu adevărat impresia că o interesa situaţia mea… Nu ştiam de ce îi răspunsesem şi mai ales nu ştiam ce căuta ea în acel loc în care nu se încumeta nici un bărbat să vină singur…

Lumea se temea de tot ce putea fi mai rău atunci când din întâmplare ajungea în acel loc şi fără doar şi poate, orice explicaţie logică referitoare la faptul că nu eram un om al străzii de bună voie, nu constituia un răspuns demn de reţinut pentru nimeni… Cu toate astea, ea părea că ar fi fost interesată de gândurile mele, de modul meu de a gândii şi mai ales de modul meu de a prezenta faptele cu atâta simplitate … Aveam senzaţia că am ajuns în rândul lumii, că sunt din nou la şcoală şi că aşa cum fusesem câţiva ani buni, eram înţeles, ascultat şi apreciat…

În rândul lumii ? Ce înţeles neprimitor pentru mine şi totodată ce înţeles simplu şi de neapreciat pentru alţii… Ce departe era ,,rândul lumii’’ de mine şi ce aproape era de alţii… Poate că aceste cuvinte simple pentru orice om de rând nu constituie nimic, nu au nici cea mai mică rezonanţă… dar pentru mine să ajung iar în ,,rândul lumii’’, acolo unde am fost cândva şi văzusem că-mi făcea plăcere, era tot ce mi-aş fi dorit pe moment… M-am trezit vorbind cu siguranţă despre tot ce fusesem întrebat, m-am trezit că doream cu adevărat să am o altă situaţie, un alt anturaj şi în primul rând un alt nume … Numele meu nu mai însemna de tare mult timp ceva important nici chiar pentru mine şi parcă îmi doream să intre şi el în rândul lumii…

Am ascultat atent sfaturile acelea pe care dacă stau şi mă gândesc un pic le cunoşteam cu siguranţă fără să fie nevoie ca cineva să mi le reamintească … Aceptarea posibilităţii de a schimba ceva din viaţa mea era primul pas pe care îl făceam inconştient dar totodată voit… Primul pas fusese făcut, dar oare câţi paşi mai trebuia să fac să ajung în rândul lumii? Oare lumea este cumva în rândul lumii? Dacă stai şi priveşti din afară îţi dai seama că e mult de lucrat la asta… Răutatea, linguşeala, drumurile urcate cu ajutor şi fără pic de cap, nesiguranţa, inconştienţa şi totuşi implicarea în fapte care au consecinţe nocive asupra vieţii, nepăsarea şi totodată impertinenţa care duce la decizii inumane, lipsa de creativitate din partea unora, laşitatea altora, invidia , ura, prefăcătoria … Eram capabil să analizez toate acestea, dar oare eram gata să le înfrunt iar? Am închis ochii şi mi-am dat seama că erau mult prea multe de schimbat şi că probabil ,,rândul lumii’’ nu era aşa cum trebuia să fie sau mai degrabă aşa cum vroiam eu …

I-am răspuns zâmbind frumoasei mele interlocutoare şi m-am îndepărtat încet spre locul pe care de multe luni bune îl numeam ,,casă’’ considerând că trebuia să mai aştept puţin până ce,, rândul lumii’’ devenea aşa cum vroiam eu… Mergeam încet şi gândeam dacă urma să am ocazia să intru în rândul lumii cândva … zâmbeam la acest gând şi părea că mai am mult de aşteptat …. Rândul lumii ? Oare era cineva în,, rândul lumii’’ aşa cum vedeam eu că trebuia să fie ? Răspunsul mi-a venit repede şi cum era de aşteptat era ,,nu”….

De Oana

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 6.7/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 5 votes)
În rândul lumii de Oana, 6.7 out of 10 based on 6 ratings