Lacrima de sânge

Fraţilor, nu ne lăsaţi!

Fraţilor, nu ne uitaţi!

Fiecare naţiune are o istorie tăinuită, ruşinoasă, dar prezintă o alta, cosmetizată,decentă, ad usum delphini.
Sigur, avem o istorie secretă, doar că nu e ruşinoasă, e una dureroasă, pe care o  ţinem ferecată cu umilitoare tratate politice, păzită de trădători de neam.
Curând, tăvălugul timpului o va strivi, precum carul zeiţei Palas Atena l-a strivit pe Encelatus, titanul răzvrătit. Astăzi cuvântul român este sinonim cu suferinţă, şi aşa va rămâne, atât timp cât nu vom face cunoscute întregii lumi filele istoriei noastre, file scrise cu sânge pe gheaţa apelor, pe scoarţa pământului, pe piatra stâncilor şi cu negreala din suflet pe memorie!!
Deschid Cartea Durerilor Neamului la una dintre monstruoasele crime petrecute la graniţa basarabo-sovietică, mult timp înainte de Al Doilea Război Mondial, când încă nu ne fusese răpită toată Basarabia.
Atunci, în noaptea de 23 februarie 1932, gerul coborâse până la –20°C, iar cerul părea o enormă cupolă de sticlă albastră, pe care stelele străluceau ca nişte ochi de lup. Deodată, fix la 12 noaptea, pe malul sovietic din faţa comunei Olăneşti
(Basarabia), s-a dezlănţuit iadul: bubuituri, rafale de arme automate şi rachete luminoase care sfâşiau întunericul.
La lumina lor, agenţii GPU – satane roşii – împreună cu grănicerii, îi vânau pe bieţii moldoveni care îndrăzneau să părăsească raiul sovietic pentru a se statornici în Basarabia românească.
Spre sfârşitul canonadei, care a durat cam jumătate de oră, pe malul românesc urcau cu mare greutate vreo douăzeci de necăjiţi ai soartei. Doar atâţia rămăseseră din grupul celor şaizeci de moldoveni – bărbaţi, femei şi copii – care s-au aventurat pe podul de gheaţă, tânjind spre libertate.
Deşi neînarmaţi şi aflaţi la jumătatea râului, în zona neutră, bieţii oameni – moldoveni furaţi odată cu o mare parte din Basarabia – deveniseră ţinte vii pentru  grănicerii sovietici şi agenţii G.P.U., care au tras fără somaţie.
Un bătrân de vreo şaptezeci de ani, cu nişte răni groaznice, ajuns pe malul românesc, înainte de a se prăbuşi, a întins celorlalţi refugiaţi un sac în care se zbătea ceva. Nu mică le-a fost mirarea acestora când au desfăcut sacul: în el se
afla un copilaş de vreo şapte-opt luni, vânăt de frig. Abia după ce au scos copilaşul, bătrânul şi-a dat duhul, bucuros că şi-a putut salva nepotul. Ceilalţi ai săi – fiul şi nora – morţi…
Cam în timpul când oamenii scoteau pruncul din sac, un băietan cu privirile pierdute, cu maxilarele încleştate de frică şi ger, cu hainele pline de sânge închegat, suia anevoie malul, mai mult târându-se. Când şi-a mai revenit, el a relatat despre un al doilea grup, pe care sovieticii l-au prins chiar în marginea pădurii. Fără nicio judecată, toţi au fost omorâţi cu sălbăticie. Bărbaţii –  împuşcaţi în burtă şi în genunchi, iar femeilor le-au tăiat sânii şi buzele, retezându-le apoi picioarele cu rafale de armă. Toţi au fost lăsaţi acolo, în zăpadă. Curgea sângele ca la abator. Şi moartea, care întârzia să vină…
Pruncii au fost purtaţi de grăniceri şi agenţii GPU în vârful baionetelor, ca nişte trofee însângerate. Toate aceste victime erau localnici din cele trei sate învecinate comunei Purcari, judeţul Tighina. Răcnete neomeneşti, ţipete de durere şi urletele pruncilor străpunşi ar fi înfiorat până şi fiarele pădurii, dar pe ruşi, nu!
Cu toate atrocităţile comise de autorităţile sovietice, exodul moldovenilor spre Basarabia românească a continuat. Despre aceste acte de cruzime s-a discutat şi în Parlamentul României de atunci. S-au făcut memorii către Societatea Naţiunilor, în aprilie, pe data de 16, anul 1932, au avut loc mitinguri de protest la Paris.
Degeaba! – sovieticii nu recunoşteau autoritatea Societăţii Naţiunilor, şi sfidau lumea, continuând barbariile contra moldovenilor transnistreni.
Mai-marii „Paradisului Obligatoriu”, folosindu-se de gloanţele mitralierelor ce băteau într-un ritm sacadat şi de bestialitatea nativă a ruşilor, au lăsat pustii multe sate moldoveneşti…
Totuşi, ceea ce nu au reuşit cu forţa armelor au desăvârşit prin deportări masive. Convoaie întregi de moldoveni au luat drumul fără întoarcere al Siberiei. Pentru ai noştri începuse un nou calvar: acela al deportărilor! Morţi. Mulţi morţi… fără cruce… fără nume… aruncaţi în pustiul rusesc…
I-au ciugulit vulturii stepelor, i-a înghiţit pământul nesătul al Rusiei. Au jalonat cu osemintele lor multe capitole ale istoriei noastre dureroase. Trebuie să păstrăm un pios moment de reculegere în memoria românilor transnistreni
hăituiţi şi exterminaţi în masă – străini în propria lor ţară. „Graniţele României se întind până acolo până unde se întinde şi limba românească.” Astăzi, cuvintele acestea sunt doar o veşnică lacrimă de sânge pe obrazul desfigurat al României.

De Horia Crioştean

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.8/10 (13 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +5 (from 15 votes)
    Lacrima de sânge, 6.8 out of 10 based on 13 ratings
    • Am facut o greseala. am pus cuvantul “natura” si in prima intrebare si , de fapt, nu este cazul…

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
      • ANONIM

        Dle R. Vlad, e trist sa nu ai parinti; e trist cand copiii isi ingroapa parintii dar e mai trist cand parintii isi ingroapa un copil! Pe de alta parte,atat in basme cat si in realitate, fata mosului este mai buna decat fata babei. Am studiat fenomenul acesta de la 16-17ani si, crede-ma, toate fetele crescure numai de tata, fara influenta nefasta a mamei sau a bunicii ori a vreunei matusi, aveau o alta optica de viata si un alt comportament decat cele”instruite” de mame pentru viata. Ai tot timpul sa te convingi de asta, cunoscand cat mai multe fete, femei…

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Momente de adevăr

      Sunt momente în viaţa mea
      când înţepenesc şi nu mă pot mişca;
      un chin se iveşte din adâncuri venit,
      fiinţa-mi cuprinde sunt încremenit.

      Sufăr de sete lâng-o fântână;
      soarele arde dar nu e lumină;
      Voci din infern şoptesc necontenit,
      şoptesc şi eu, căci glasul mi-a pierit.

      Pe trup cicatrici apar şi rămân;
      rănile-s tratate cu venin.
      Un suflet bătrân stă captiv, resemnat,
      în trupul unui tânăr nevinovat.

      Prin adâncul fiinţei vâjâie vântul;
      harpoane de ceaţă-mi urmăresc gândul;
      inima mi se transformă în gheaţă.
      O viaţă de om îmi trece prin faţă.

      Plouă în suflet, nori negri s-adună,
      n-am loc să m-ascund, vine furtună.
      Haosul domneşte, furtuna a-nceput…
      Prin întuneric m-am rătăcit.

      În jurul meu fulgerele fac lumină,
      la tot pasul fulgeră şi tună;
      din mijlocul furtunei să plec am vrut,
      dar m-a lovit un trăsnet şi am căzut.

      Vulturul sorţii din viaţă-mi ciupeşte;
      sufletul se zbate şi mă jeleşte.
      Aşa mă chinuiesc în locuri pustiite,
      în locuri ce n-au fost şi nici vor fi găsite…

      (trairile mele adevarate)

      Chiar credeti ca nu are nici o importanta relatiile interumane in legatura cu felul de a vedea lumea si natura?
      Care e impresia despre lume cand nu ai avut niciodata parinti si in jurul tau vezi numai dezbinare? Dar cand parintii iti sunt alaturi de tine tot timpul si in jurul tau este pace si intelegere intre oameni? Cat despre natura, aveti dreptate.
      Oricum, va multunesc mult pentru pareri!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Am inteles te refereai doar la sensul denotativ acolo 🙂 oricum, cu siguranta a te ridica peste ceva/cineva si a-l stapani nu e acelas lucru cu a-l cunoaste

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • ANONIM

      ACTY, ma adresasem domnului RUGINOSU VLAD daca tot m-ai contactat, iti voi raspunde ca daca esti informat, cunosti, sa zicem, situatia armatei unei tari pe care vrei s-o cuceresti, o poti face. Alexandru Machedon a stiut ca zeul egipenilor era pisica;profitand de aceasta a cucerit Egiptul fara varsare de sangemTransformarea in colonie greceasca a venit DUPA cucerire.
      PS Adu-ti aminte de socrate : Cunoaste-te pe tine insuti! Cunoscandu-ti lungul nasului esti apreciat.Cum ar suna :cunoscandu-ti lungul nasului il transformi?
      Cu prietenie si o zi perfecta

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Vreau sa va spun ca apreciez ceea ce scrieti. Am citit pe acest site cateva creatii de-ale dumneavoastra si mi-au placut. Din ce ati scris reiese ca aveti cunostinte literare. Eu sunt incepator, pe acest drum al scrisului (dar si pe site) si v-as ruga sa imi spuneti parerea care o aveti despre cele trei poezii postate de mine luna aceasta. Sper sa nu va suparati. Va multumesc!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
      • ANONIM

        Prietene cu nume de domnitor, gandeste-te sa fii demn de inaltimea la care te-a situat numele ce-l porti! Incearca sa te debarasezi de alte umbre literare venite datorita faptului ca ai citit multa poezie. Frumosul nu rezida in relatiile interumane ci in felul in care vedem noi lumea, minunile naturii dar si cruzimea ei.Poezia siropoasa si-a trait traiul, acum e randul TRAIRILOR ADEVARATE, nu imaginare. Crezi ca doamnaX e indragostita de dl Y dar , ea iubeste avantajele oferite de dl Y. Adu-ti aminte cate basme ori povesti ai citit si in care fata bogata se marita cu saracul saracilor? Scrie prietene despre puiul de randunia zvarlit din cuib de puiul de cuc, scrie desore izvorul in care frumoasa fata isi oglindeste chipul, aratand lumii ca totul e trecator;scrie despre lupta binelui cu raul care, mai totdeauna invinge, scrie despre datinile noastre pierdute…Sa ai mult noroc si sa citesti bcat mai mult. A cunoaste inseamna a te ridica peste ceilalti si a-i stapani! Esti tanar, fa-o!!!

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • A cunoaste nu insemna a stapani ci a transforma 😉 http://citesteasta.ro/1412/tu-esti-propriul-tau-invatator-elev-maestru-guru-tu-esti-propriul-tau-lider/

          VN:F [1.9.22_1171]
          Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • MarinEX

          stai linistit,domnule Anonim,ca nu stapanesc cei ce CUNOSC
          in mediul in care lucrez eu,stapanesc si unii care nu cunosc prea multe
          se mai merge si pe principiul,,prost sa fii,noroc sa ai”cand e vorba de a stapani
          sunt de acord cu Acty in ce priveste cunoasterea,cu scuzele de rigoare…

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • MarinEX

      SPER CA N-ATI PUS LA SUFLET ACEL COMENTARIU,ERA O GLUMA
      LUCRAREA E FOARTE BUNA,FELICITARI!
      EU SUNT UN TIP MAI PARSIV,UNEORI IMI PLACE SA MA JOC CU MORALUL OAMENILOR
      PE BUNE,IMI PLACE CUM ATI SCRIS SI CE ATI SCRIS

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • ANONIM

      Prietene, regret că nu-ţi place subiectul lucrării mele dar …nu pot să scriu pe gustul fiecăruia. În mod cert , cineva sau ceva te-a montat împotriva mea.
      P.S. Apreciez faptul că ştii să pui ghilimelele. Orientându-mă numai după acest fapt pot afla cine eşti…

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • MarinEX

      frate,sunt plictisitori astia amarnici la viata,ca tine! nu mai scrie,frate,esti penibil! mai bine insoara-te
      apoi,imi place faza aia:,,CURGEA SANGELE CA LA ABATOR”e tare rau! am ras cu lacrimi de sange,vorba dumitale

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • ANONIM

      Mulţumesc pentru comentarii tuturor celor care s-au simţit mişcaţi de tragedia istorică a României. Smulgerea unui braţ, Basarabia, este urmată de smulgerea celulalt braţ, Cadrilaterul, iar recent, de pierderea Insulei Şerpilor.Rog cititorii lucrării mele să păstreze un moment de reculegere în memoria românilor înghesuiţi cu forţa în Raiul Sovietic, dezmoşteniţi de drepturile şi datinile lor. Mi-ar face o deosebită onoare să-i cunosc personal pe toţi cei care mi-au comentat lucrarea şi să le promit că prin scrierile mele voi reda adevărurile istorice ascunse marelui public. Cu bine oameni buni şi nu uitaţi: cuvântul ŢARĂ se scrie cu majuscule deoarece aşa ne-o cere DEMNITATEA DE ROMÂNI !
      Autorul

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Alexandra

      Pacat ca astfel de informatii nu ajung si in cartile de istorie. Poate ar intelege si cei de acum prin ce au trecut generatiile de dinaintea lor. Felicitari!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Ioana Oprica

      Este un articol extrem de interesant o incursiune emitionala in pagini intens ignorate de tanara generatie. Va rog sa reveniti si cu alte articole de acest gen sunt foarte emotionante – ororile razboiului trebuie permanent reamintite timpul are tendinta de a diminua pierderile nationale si individuale.
      Felicitari pentru articol!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Mariana D

      am citit ”lacrima de sange” si m-a emotionat pana la lacrimi.ma bucura nespus faptul ca mai exista persoane care,ne ajuta sa ne aducem aminte de istoria tarii noastre,de ceea ce au trait si au suferit inaintasii nostrii,bunicii nostrii in cel de-al 2 razboi mondial.felicitari autorului.mariana d. iasi

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)