E evident: te naşti nepregătit, neinstruit, fără abilităţi motrice, fără
concepte, fără reguli, doar cu calităţile tale genetice, dar neutilizabile.
Chiar dacă ar fi utilizabile, ar fi puţin caracteristice acestei lumi unde
talentele “se fac”.
“Du, du, du” ţi se zice. Ce drăguţ bebeluşul! Dar în afara lumii. În loc să
mănânci, sugi sân, îţi faci nevoile pe tine. Eşti în afara lumii, eşti de
râsul lumii. Nici nume nu ai. Eşti confecţionat din acelaşi material din
care e confecţionat şi cerul, şi îngerii, dar un pic ameţit de puterea cu
care ai fost aruncat în lume de praştia destinului. Îţi trebuiesc 18 ani
să-ţi revii.
Înveţi să te târăşti, să mergi, să ajungi, să te întâlneşti, să pleci, să
părăseşti, să papi, să mănânci, să haleşti, să vorbeşti, să fugi de un
seamăn de-al tău, să fugi ca un laş de o greşeală de a ta, să mănânci aripi
de pasăre, icre de peşte, să minţi, să tromboneşti, să vrăjeşti, să loveşti,
să tâlhăreşti, să înşeli, să ucizi, să te bucuri şi să fii fericit.
Încet intri în rândul lumii, te bălăceşti în ea ca în mocirlă. Lumea îţi stă
la gură ca o pojghiţă uscată din fecale dar e în regulă. Eşti murdar, dar ţi
se respectă murdăria. Această murdărie se cheamă: funcţia de executor
judecătorec bunăoară, de angajat la bancă cu merite deosebite, de
infanterist marin în vietnam, lucrător la taxe şi impozite, poliţist,
doctor, profesor, preot, criminal în serie, hoţ profesionist. Gata şi ai
ajuns în rîndul lumii! Bravo.

De Ningu Queno

Related Blogs