Sentințe rimate

introducere inspirațională:Oare ar fi o extindere a egocentrismului meu sa cred ca toata lumea este la fel de mortificata pe dinauntru ca si mine? Cu siguranta, nu pare asa…sau nu vad eu dincolo de parente…sunt
impartita, intre ceea ce experimentez direct si ceea ce prelucrez la puterea a doua…din carti, dar care stiu ca sunt selectate conform intereselor mele si structurii mele…

Stranii influențe,
violente și intruse;
distante si excluse;
egale și ireale…
cum vă transcend,
exprimând
durerea
și ruptura
ce m-a lasat pustiită;
mută și indiferentă;
surdă și frigidă;
oarbă și egoistă?

Cum strig,
cum din nou m-aprind
pentru un unanim accept,
pentru un pașaport definitiv,
dorit obsesiv
către o (i)realitate,
descompusă din singurătate;
ruminativă și repetitivă,
invazivă și pervazivă…
Singura acceptată,
dorită si gustată
pentru o stea moartă,
a carei lumină
–încă mângâie și alină;
tremură
și infioară…
Cum, cum?
………………….
Actul e gata,
catharsis-ul
gata stins;
somnul aproape atins;
creația încheiată,
dar ideația
totuna cu beția
atrage
și distrage;
împinge
și străpunge
spre mult,
mai mult.

Versuri și acorduri;
litere în inițiere.
Oare e gândire schizofrenă
în catren și rimă?
Cuvântul sustras,
gândul distras
în concept
și abstract…
Mai mult, mai mult,
doar asta aud,
fum exud si asud.
Scriu si ascult
linistea in mut,
zgomotul din surd.
Inspirația,
halucinația
nevrotic
si haotic
dictează
și motiveaza
să depașesc,
să risc
insomnia
și mania.

Reverie în scriere
………………………….
Însă mă depărtez,
cugetul fixez
în formă
și literă.
Trăirea piere,
obsesia apare.
Sunetul mă leagă,
lumina mă intrigă.
Nemișcată,
persist și insist
în obsesia unui iamb
nocturn și absurd.
Sensul
evadează
în reversul
ce frizează
limita de urzeală
în miez de noapte,
în frica de șoapte
și de voci –
de atunci, din zero cinci
nemaiauzite;
din octombrie
refuzând
chirie
într-un gând bolnav, plăpând.

De Anca Traistaru

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.5/10 (6 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +3 (from 7 votes)
    Sentințe rimate, 6.5 out of 10 based on 6 ratings
    • not me

      nu e suficient sa ai ,,vartejul interior al unui poet”,trebuie sa te exprimi poetic
      mie mi se pare ca umbli hai-hui prin lumea cuvintelor,ca le timorezi chiar
      las-o mai usor,fii calda in exprimare,nu vezi cate verbe folosesti?asta creeaza o expresie dura
      ceea ce ai scris:1) nu e poezie;2)da senzatia unui mare zgomot nicidecum nu emotioneaza iar arta asta trebuie sa faca:sa emotioneze,sa sensibilizeze
      e doar parerea mea…

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • anca

      da, ard si ma mistui, ma mistui si ard…perfect guess:)
      multumesc pentru referirea la firea poetica despre care imi place sa cred ca ma defineste.
      numai bine

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • queno

      m-am hotărât să nu mai comentez felul cum scrii, dar am aflat altceva:
      probabil că esti o fiinţă care arde, arde, arde nefiresc pentru mine, pentru a te putea înţelege întotdeauna. Nu ştiu dacă ce ai scris este poezie, dar tu sigur ai vârtejul interior al unui poet.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)