introducere inspirațională:Oare ar fi o extindere a egocentrismului meu sa cred ca toata lumea este la fel de mortificata pe dinauntru ca si mine? Cu siguranta, nu pare asa…sau nu vad eu dincolo de parente…sunt
impartita, intre ceea ce experimentez direct si ceea ce prelucrez la puterea a doua…din carti, dar care stiu ca sunt selectate conform intereselor mele si structurii mele…

Stranii influențe,
violente și intruse;
distante si excluse;
egale și ireale…
cum vă transcend,
exprimând
durerea
și ruptura
ce m-a lasat pustiită;
mută și indiferentă;
surdă și frigidă;
oarbă și egoistă?

Cum strig,
cum din nou m-aprind
pentru un unanim accept,
pentru un pașaport definitiv,
dorit obsesiv
către o (i)realitate,
descompusă din singurătate;
ruminativă și repetitivă,
invazivă și pervazivă…
Singura acceptată,
dorită si gustată
pentru o stea moartă,
a carei lumină
–încă mângâie și alină;
tremură
și infioară…
Cum, cum?
………………….
Actul e gata,
catharsis-ul
gata stins;
somnul aproape atins;
creația încheiată,
dar ideația
totuna cu beția
atrage
și distrage;
împinge
și străpunge
spre mult,
mai mult.

Versuri și acorduri;
litere în inițiere.
Oare e gândire schizofrenă
în catren și rimă?
Cuvântul sustras,
gândul distras
în concept
și abstract…
Mai mult, mai mult,
doar asta aud,
fum exud si asud.
Scriu si ascult
linistea in mut,
zgomotul din surd.
Inspirația,
halucinația
nevrotic
si haotic
dictează
și motiveaza
să depașesc,
să risc
insomnia
și mania.

Reverie în scriere
………………………….
Însă mă depărtez,
cugetul fixez
în formă
și literă.
Trăirea piere,
obsesia apare.
Sunetul mă leagă,
lumina mă intrigă.
Nemișcată,
persist și insist
în obsesia unui iamb
nocturn și absurd.
Sensul
evadează
în reversul
ce frizează
limita de urzeală
în miez de noapte,
în frica de șoapte
și de voci –
de atunci, din zero cinci
nemaiauzite;
din octombrie
refuzând
chirie
într-un gând bolnav, plăpând.

De Anca Traistaru

Related Blogs