Unde a dispărut dragostea?

Motto: “Prietenia dezinteresată este arma cea mai puternică împotriva haosului
acestui prezent…”

Într-o frumoasă dimineaţă de aprilie a anului 2010, premergătoare zilei de 1 Mai,
când altădată se sărbătorea Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii, soarele,
dis-de-dimineaţă bucură sufletele oamenilor – peregrini ai acestui pământ, ca poate
or mai uita câte ceva din necazurile ce nu mai au coadă, ca poate o rază de soare
să-i ilumineze pe cei ce duc frâiele norodului… Răducăneni-ul, o localitate
aşezată între şapte coline, îşi are viaţa ei, bucuriile ei ca şi tristeţile ce-i
întăresc pe unii şi-i fac mai buni, care-i cizelează pe alţii şi iau în piept lunga
şi aspra cale a pelerinajului, să fie cât mai aproape de Dumnezeu şi, vai, care-i
frustrează pe cei slabi şi-i alungă în braţele alcoolului din care se trezesc uzaţi
pe dinăuntru, cu feţele obosite şi îmbătrânite înainte de vreme, cu-n tremur
nervos în voce şi nesigur pe ziua de mâine…, cu picioarele, fără vlagă şi
mâinile, bolnave înainte de vreme, de Parchinson…
Aceasta, ca urmare a plugului din lemn, tocit, care nu mai poate ara pământul, a
„morţii fizice” a celorlalte pluguri din epoca metalului, pentru că europenizarea
României a desfiinţat micii meşteşugari şi pentru că ei, caii nu mai au forţă să
tragă înainte…
Unde a dispărut dragostea?…În nesuguraţa zilei de mâine, căutăm, pe furiş în
tomberoanele, binevenite de altfel, firimituri aruncate de cei cu dare de mână şi,
alungând câinii, mâncăm, lacomi, aceste „bunătăţuri” privind în stânga şi în
dreapta, să nu se apropie cineva şi să ni le ia din mână…
Asta ar mai trebui: ca nişte fiare, cu ochii ieşiţi din orbite ne repezim spre
acesta să-l sugrumăm: atât a mai rămas din iubirea de aproapele. Apoi, ca şi cum ar
fi fost o găină acolo şi era bună de-o zamă, ne căutăm liniştiţi de-ale nostre: cu
scormonitul în tomberoane. Fără a încerca să scormonim în tomberoanele sufletului,
să alegem tărâţa din făină şi să ne văruim cămara care abundă de păianjeni şi
igrasie…
Şi soarele încălzeşte pământul şi-şi ostoieşte setea cu roua dimineţii, din belşug
căzută, şi pământul plânge tăcut…Nu-l mai calcă picior de om, nu-l mai seamănă
stăpânul pentru că nu l-a arat din toamnă; banii sunt pe sponci iar cei tineri,
plecaţi în ţara de unde curge lapte şi miere, sunt în criză: de dragoste de neam,
de dragoste de plai, de dragoste pentru cei din bătătură lăsaţi acasă ce aşteaptă,
cu mâna streaşină la ochi, să vină poştaşul cu vreo scrisoare acolo. Sau vreun
mandat…
Dar dragostea a dispărut! Părinţii, plecaţi după un câştig mai rapid, ei înşişi se
confruntă cu „crize de tot felul”, ei înşişi se umilesc, renunţând la propria
personalitate şi demnitate, ei înşişi se rup de familia „lăsată acasă” şi încep
viaţă nouă, familie nouă…
Paşii, îngânduraţi, încetinesc văzând o copilă rătăcind dezorientată pe stradă, prin
faţa Cabinetului Medical al dr. Poleac. Cu un pui de om în braţe, şi el speriat,
priveşte la maşini, la semnele-indicator de pe margine şi, după ce trece o maşină,
traversează grăbit, ajungându-mă din urmă.
– …nu ştiţi unde este staţia?!…
O privesc atentă: palidă, cu vinişoarele pe obraz proeminent ieşite, cu faţa uscată
de vânt, cu buzele, altădată căpşuni, acum vineţii, cu ochii obosiţi şi speriaţi,
priveşte în faţă şi-n spate, parcă temându-se să nu o prindă cineva. Copilul din
braţe, o fetiţă frumos îmbrăcată în roz, de vreo câteva luni, trăieşte parcă emoţia
mamei: mă priveşte şi ea speriată de parcă eu ar trebui să dau seamă la cele ce are
să urmeze…În mâna stângă, o sacoşă, altădată albă, din rafie, poarte două, trei
hăinuţe roşii ale fetiţei.
În rest nimic. Desculţă în nişte papuci de casă, femeia caută staţia de autobuz.
– Unde vrei să ajungi? reuşesc într-un târziu s-o întreb.
– La Grozeşti, la mătuşa mea…
– Dar…, de unde eşti fată dragă!?…De ce eşti aât de speriată?
– …m-a bătut bărbatul şi am fugit…Din Costuleni am fugit pe jos… Uite şi mata’
cum m-a bătut!…
Îşi ridică bluza şi-mi arată vânătăile „de dragoste” primite din partea
bărbatului. Nu ştiu de la ce proveneau: de la un furtun, de la un arac sau baston
din cauciuc, dar erau lovituri, nu lucru de şagă…
-… de ce te-a bătut?!
– La început nu era aşa. Asta vreo patru luni. Apoi a început scandalul. Şi bătăile.
– De ce nu te duci la poliţie?!
– Ce să mă duc, doamnă, abia a venit din puşcărie. Tot pentru că mă bătuse. Acum
dacă mă duc, mă omoară….
– Care-i motivul, de te bate?
– Păi… vrea bani! Că nu vrea să muncească… Şi când ne trimite mama, că-i
plecată, îi duce la crâşmă. Dă la toţi să bea iar când vine acasă, ţine-te bine.
Stau mai mult cu fuga…
– Dacă vei pleca la Grozeşti, nu te va căuta şi acolo?!
– Nu ştie unde stă mătuşa mea… Nici unde sunt acum, nu ştie. El mă caută la
bunica, la Costuleni. Dar ea mi-a dat bani şi mi-a zis să plec, să nu ne omoare pe
amândouă…
– Acum ce vei face?!
Dă din umeri. Se uită iarăşi speriată, să nu care cumva s-o găsească, apoi continuă:
– Să ajung la Grozeşti, apoi văd eu…
O direcţionez spre staţia din Răducăneni. Ea o lua spre Bazga, sat cu ducea înapoi
la Costuleni. Îmi continui drumul spre Oficiul Poştal Răducăneni şi o urmăresc cu
privirea: parcă mânată din urmă, ca un cal hămesit, sătul de iuşca şi loviturile
stăpânului, uită de fânul din iesle, de apa proaspătă de la uluc, de curăţenia din
grajd şi ia drumul codrului, acolo unde şi cal şi om şi câine s-au înfrăţit…

xxx
Unde a dispărut dragostea? Mă tot întreb de ceva vreme şi nu reuşesc să-mi limpezesc
gândurile; cu doar o noapte înainte, venise la uşa mea o tânără cu un copil în
braţe: tot o fetiţă, pe nume Miriam. Nu fugise de bărbat: voia să-i împrumut „ceva
bani” să aibă de-ale gurii; pleca în Germania la muncă, cu alte douăzeci şi cinci de
femei, toate până în treizeci de ani, la cules căpşuni.
– …şi fata, o întreb.
– Rămâne cu mama. Trei luni, nu moare.
– Mai bine ai rămâne acasă, să-i faci fetei un frăţior. Sau o surioară…
Sare ca arsă:
– Vai de mine! Pereche îmi trebuie?! Şi aşa vreau să ne despărţim!…
Mă lasă fără replică: bătrânii îşi plâng nepoţii care pleacă spre drumul
neîntoarcerii, urmare a accidentele interminabile de maşină, avion sau vapor, ca
urmare a sinuciderilor în masă, motivaţia fiind „lipsa dragostei” mamei, tatălui sau
iubitei, a singurătăţii aşadar, plâng bătrânii nepoţii care, fraţi fiind, se ucid cu
sălbăticie pentru un banal „joc de calculator”, plâng bătrânii nepoţii care „născuţi
în puf”, la o neînsemnată observaţie, îşi ucid părinţii, petrecându-şi apoi
frumuseţea anilor între pereţii reci şi neprimenitori ai închisorilor.
Oare unde a dispărut dragostea, oameni buni?!…
Încerc să mă adun, să-i amintesc cu câtă greutate a crescut-o pe ea părinţii, şase
copii fiind, cât de greu au dus-o cu banii, câtă foamete au dus înainte vreme, numai
să le fie bine lor şi, mai ales cu cât sacrificiu şi-a crescut copila, pe Miriam,
care, născută la şase luni jumate, a stat mai mult pe uşile spitalului…
Să nu spună că dau sfaturi, eu, fără această bucurie, copiii, o liniştesc, urându-i
„Drum bun!” şi distanţa să-i adune gândurile. Şi sentimentele.
Nu termin bine de vorbit cu fata, tânăra mamă şi-n faţa ochilor noştri apar două
namile, doi romi, morţi de beţi, cu privirea tulbure, puşi pe harţă şi ajutaţi de
două lătunoaie putrede, rupte dintr-un gard. Se opresc, uşor dezorientaţi în faţa
noastră:
– N-aţi văzut pe aici trecând o căruţă?!…
Dau din umeri. Atentă la ce-i spuneam femeii, nu dădusem importanţă. Trecuse, dar
retina ochilor nu reţinuse prea multe.
– Doamnă, reluară aceştia, pe unde a luat-o căruţa care a trecut pe aici?!
Încercând să schimb subiectul, întreb oarecum iritată:
– Ce s-a întâmplat?
– Erau doi băieţi din Bazga. Până nu-i omor, nu mă las! zice cel cu ochiul şpanchi.
Să nu plângă Miriam, care deja întrase în panică, întreb pe primul veni:
– Nene Petrică, nu ştii de unde vine apa asta? Iar este avarie şi noi plătim…
La care omul, văzând la rându-i otrepele zilei, răspunse calm:
– De la Dorel. Spală nişte butoaie…
– N-auzi, bre, n-ai văzut o căruţă trecând pe aici?!
Parcă dezmeticindu-se abia acum, omul, răspunse într-o doară.
– A trecut, acum… câteva minute. Erau doi băieţi din Bazga!…
– Pe unde au luat-o? întreabă sălbaticii, împleticindu-se. Pe aici? îndreptându-se
spre portiţa de la grădiniţa mea cu flori, unde Laissie şi Tambur, veşnic de strajă,
i-au luat la întrebări. Miriam începu să plângă, cuprinzând cu braţele-i mici, gâtul
mamei sale.
Cât despre „oamenii înarmaţi cu lătunoaie din lemn putred” s-au îndreptat spre
stradă, luînd-o înspre moară, înjurând şi împleticindu-se în abureala alcoolului
care le fură înţelepciunea minţii, şi aşa subţire, lăsând în urmă pe copiii din parc
cu ochii zgâiţi la ce spuneau „acei nene” şi de ce fugăreau căruţa!?…
Într-un târziu aflasem: cei doi din Bazga, erau cumnaţi, unul necăsătorit, „înhămat
la băutură”, iar celălalt, tocmai îşi pierduse soţia în toamnă: se urcase într-un
păr „pergamonte”, să culeagă poamele, să le pună la dres şi să le vândă. Avea o
copilă de doi ani şi mai purta în pântece un prunc…Cine ştie, poate Dumnezeu voise
s-o „uşureze de greutatea sufletului”, căci alunecă şi căzu, rupându-şi gâtul…
Până la spital, se prăpădiră. Şi mamă şi prunc…Rămase copila să-i poate chipul
mamei, căci tare mai era frumoasă. Rămase şi tatăl, s-o crească….
Cum, Dumnezeu ştie….
Şi închei, fără să-mi răspund la întrebarea care mă chinuie:
-Unde a dispărut dragostea!?…

De Elena Olariu

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 6.7/10 (11 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +8 (from 14 votes)
Unde a dispărut dragostea?, 6.7 out of 10 based on 11 ratings
  • Lia

    din ceea ce spuneti reiese ca sunteti foarte nefericit…
    asta e,nu toti au norocul sa intalneasca la timp o persoana ok
    cat priveste treaba cu Adam si Eva,DA s-au schimbat multe de atunci: Maica Domnului l-a nascut pe Mantuitorul care a rupt legaturile iadului si a egalizat femeia cu barbatul,oarecum…sunt si femei sfinte si nu putine
    va doresc sa aveti incredere in femei si veti gasi jumatatea caci,la urma urmei femeia e din barbat facuta!din coastele lui,nu?
    si sa stiti ca eu nu am motive sa ma sinucid din punct de vedere etic,de aceea inca traiesc si visez la clipa cand lumea mea va fi in sanul lui Avraam…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.5/10 (2 votes cast)
    • horia crios

      Ei bine, aveţi dreptate! Cine are încredere în femei, ăla, mai devreme sau mai târziu, ajunge să-şi caute disperat jumătatea, că o fi de votcă, de ţuică, de rom, doar jumătatea îl mai ajută! Acea egalitate a femeii cu bărbatul nu-i adevărată! Dreptul soţului, să zicem că poartă 42 iar dumneavoastră purtaţi 37,5; puteţi jura că dreptul dumneavoastră este egal cu dreptul soţului? L-aţi mânia pe Dumnezeu dacă aţi face-o ! Alte argumente mai tari, vă rog!!!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • horia crios

    Nu reiese deoarece nu vreti sa recunoasteti. Tipic muieresc ! Spuneti-mi, de ce se zice cand sunt nascuti copiii ca…fetitele seamana cu tatii iar baietii cu mamele? Ce se ascunde dupa aceste vorbe?! Romanii ziceau:pater incertus. Exista cantecul”m-am nascut langa Carpati
    Dintr-o mama si cinci tati!…Cinstit sa fiu, nu am vazut o femeie care sa se sinucida pe motive de etica! In privinta mantuirii…nu mai zic nimic, doar ca imi aduc aminte despre bietul Adam impins la pacat de Eva. Credeti ca s-a schimbat ceva de-atunci si pana azi?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Lia

    imi pare rau,dar nu reiese asa ceva!
    sunt o femeie pe cale de disparitie,in tot cazul: nu-mi bat joc nici de sotul meu,care chiar este tatal biologic al copiilor mei,dar mai ales,nu imi bat joc de mine! in plus,daca nu ajung in rai ,de ce sa ma mai chinuiesc pe lumea asta?daca as fi o …femeie obisnuita si as face pacate si prostii,m-as sinucide!scopul meu este mantuirea,domnule,chiar daca par plictisitoare si banala spunand si sperand asta
    dar am si eu defectele mele:cu sufletul iubesc vesnic!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • elena

    Fratilor! Cele scrise reprezinta literatura! Inspirata din realitate / e drept, nu face decat sa ne adunam si sa retraim sentimentele de la inceput. Pentru ca / se parte, odata cu schimbarile timpului si societatii in care traim, facem un calambur, daca vrevi un amestec din toate, uitand ca la baza tuturor lucrurilor sta IUBIREA.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.0/10 (2 votes cast)
    • Lia

      nu! iubirea e in varful piramidei,nu la baza
      acolo vrem cu totii sa ajungem si sa ne mentinem
      dar se poate?
      adevarat,iubirea e vesnica,dar trebuie doar sa ajungem in varful piramidei,acolo unde ea
      pacat ca de ajuns ajungem dar cei mai multi aluneca inapoi sau de alta parte si apoi cauta …alt varf de piramida si tot asa
      m-am facut inteleasa?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • horia crios

        Gândiţi-vă bine, doamna Lia ! Dacă nu ar exista CĂSĂTORIA nu ar exista DIVORŢUL; fără cauză nu există efect . Ceva ciudat reiese din textul dumneavoastră: o diferenţă între soţ şi tatăl biologic ! Excelent descris modul adevărat de a fi al femeii!!! Vă mulţumesc pentru realismul de care daţi dovadă, Hxa
        P.S. Despre plăcerea de a mânca ţărână nu am ce comenta; mie, de exemplu, rudele mi-au mâncat nu numai hectare întregi din ţarină ci şi altceva…

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
  • Apreutesei Claudiu

    Scrieti Foarte frumos!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • horia crios

      Bre domnule Claudiu,fereste-te de aprecieri ! Nu stiu cum s-a intamplat dar mi-a aparut pe mailul meu cele ce voiati a fi pentru doamna E. Olariu. am doar o intrebare: Stie domnia ta cauza principala divorturilor?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • Lia

        stiu eu cauza principala a divorturilor: unul din doi e mai a boalii iar celalalt se satura si zice ,,da”la tribunal mai ceva ca la starea civila

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
        • horia crios

          Nu doamna LIA, nu aceasta este cauza divortului ci… casatoria!

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
          • Lia

            buna gluma!adica asa percep ceea ce spuneti despre cauza divortului
            eu,insa,stiu ca m-am casatorit de ceva vreme si sunt in stare sa mananc tarana si nu mi-as distruge copiii obligandu-i sa suporte un barbat strain in locul tatalui lor biologic
            si,in plus,sunt omul care nu crede in a doua iubire.iar fara iubire,viata e doar un alt fel de moarte

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Maria-Magdalena D.

    Unde a dispărut dragostea? Este o întrebare la care toți se gândesc și încearcă să dea un răspuns.
    Dacă privim o clipă lumea în care trăim, putem striga în gura mare și ferm convinși că avem dreptate, că nu mai există dragoste. Astăzi oamenii sunt mai preocupați de carieră, de partea materială a vieții, dragostea a rămas undeva uitată. Cele mai multe căsătorii au la bază motive mult mai importante decât acest sentiment pe care unii îl consideră fără rost. Poate acesta este motivul pentru care mai toate se termină printr-un divorț.
    În goana lor dupa bani, oamenii renunță atât de ușor la iubire în ziua de azi, uită să se mai oprească o clipă și să privească în sufletul lor.
    Din păcate, prea mulți oameni uită că, în ciuda tehnologiei din ce în ce mai avansate, în ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a rămas tot ireversibil și clipele care trec acum pe lângă noi nu ni le mai poate da nimeni înapoi.
    Din ce în ce mai des vezi oameni care decid să meargă pe drumuri separate pentru că „așa e mai bine”, chiar dacă, în mod clar, lacrimile din ochii lor spun că nu așa e mai bine, dar ce mai contează?! La cel mai mic impas iau această hotărâre „înțeleaptă”, cum că ar fi mai bine să-și vadă fiecare de viața lui și este mult mai simplu să spui „viața ne e împotrivă” decât să recunoști că ești un laș care nu are puterea să lupte, nu-i așa?!
    Și-atunci concluzia pe care o tragem e că, în ziua de azi, oamenii nu mai au timp, nu mai știu să iubească, nu mai știu să se uite în ochii persoanei iubite și să-i vadă sufletul. Dar când vedem o pereche de octogenari care, ținându-se de mână, admiră o floare sau caută pe bolta înstelată Carul Mic sau Carul Mare, ne dăm seama că mai există și oameni norocoși, sau oameni curajoși care la un moment dat al vieții lor au știut ce trebuie să aleagă și n-au ales greșit. Au ales iubirea.
    Trebuie să-i mulțumim d-nei Olariu Elena pentru textele oferite și să le citim cu mare drag pentru că astfel de texte ne ajută să „călătorim” în interiorul nostru, dar și în afară. Vom înțelege ce ușor este să fii fericit. Trebuie doar să înveți să privești în jurul tău, pentru că fericirea și dragostea, o spun oamenii înțelepți, stau în lucrurile simple.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • horia crios

      Doamna M.M.D, bunica mea zicea : Nu m-as casatori cu o femeie pentru nimic in lume ! De ce oare ?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.5/10 (4 votes cast)
      • ARV

        Era misogina!

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
        • horia crios

          Răspuns eronat, aveţi voie să întrebaţi un prieten inteligent !

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 2.0/10 (1 vote cast)
          • ARV

            Stiu, stiu. Avea o parere proasta despre ea insasi. Asta sau in ultima instanta, nu nu n-are cum sa fie la ce ma gandesc, raman la prima parere ca trebuia sa dea reroll , deci dupa cum ziceam sunt doar doua concluzii posibile:
            1.Bunica era fan Parazitii.
            2.Tu esti fan Parazitii.
            3.Eu sunt fan Terence McKenna.

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Roca Iuliana

    Stau și mă întreb uneori cum de soarta poate fi atât de crudă cu unii oameni, permițând ca existența lor să fie animată de experiențe de un dramatism greu de imaginat. Avântul spre viitor pare să ne facă martorii unor asemenea întâmplări din ce în ce mai des. Lumea pare să capete alte coordonate decât cele pe care Pronia Cerească le-a trasat într-o primă fază. Perturbarea armoniei, ce stăpânea Universul inițial trebuie să aibă o cauză și mă gândesc dacă nu cumva fiecare din noi am contribuit într-o mai mică sau mai mare măsură la această disfuncționalitate, fiind expuși greșelii prin însăși firea noastră.
    Dragostea la modul absolut nu a dispărut, cert e că treptat pare să ne onoreze cu lipsa. Unde se retrage exact nu se poate preciza, însă de un lucru sunt ferm convinsă și anume că ea poate pluti iarăși peste noi, dacă ne dorim la modul sincer aceasta.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Maria T.

    Dragostea – acel sentiment ce leaga si dezleaga; lipeste si dezlipeste; inalta si tranteste la pamant; aduna si desparte oameni de oameni, suflete de suflete, parinti de copii, viata de moarte.
    Dragostea – o combinatie bizara de respect, tandrete si vointa, amestecate magic de Dumenzeu si revarsata asupra noastra, a oamenilor, pentrua ne desavarsi trecerea prin aceasta lume.
    Privim in jur zi de zi si vedem rautatile ce ne inconjoara. Omaneii au devenit un soi de caini flamanzi gata sa se sfasie intre ei pentru un petec de pamant, un colt de casa, pumn de bani sau o femeie usoara… Omul- creatia suprema a Divinitatii, s-a acrit, s-a inveninat, s-a inchis intr-o carapace amara.
    Si totusi, nu putem sa nu ne intrebam, unde e dragostea?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • claudiu

    Unde dai şi unde crapă!… Povestirea sau mă rog, întâmplarea – pentru că se pare că este inspirată din viaţa de toate zilele, nu priveşte persoana, adică autorul, pe care fără să-l cunoaştem îl blasfemiem. Ce uşor dăm cu pietre în celălalt fără a ne vedea bârna în ochiul nostru.
    Realitatea prezentată în “Unde a dispărut dragostea” există! Nu cunosc această localitate – Răducăneni, dar sunt înconjurat de aceste micimi ale sufletului uman, unde femeia este într-adevăr marginalizată, desconsiderată, mutilată sufleteşte. Dacă aceasta autoare – Olariu Elena, a cutezat să prezinte adevărul şi, vai, i se reproşează aceasta, îmi pare rău! Nu înţelegem literatura…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Grasu Oana

    Doamna Olariu Elena, biobliotecar al Liceului Lascar Rosetti, Raducaneni, este o persoana deosebita, o femeie cu un suflet mare, si care poate vedea in orice om un suflet mai mic sau mai mare. Are harul de a se destainui in fata foii cu pixul in mana ca un poet si ca un prozator adevarat, har ce foarte putini oameni il detin, si au privilegiul sa il stapanesca asa cum face doamna Elena Olariu. Eu personal o cunosc, si va pot spune numai cuvinte de lauda despre dumneaei, este ca o persoana ce s-ar putea spune ca nu apartine acestei vieti grele pe care noi o traim, ea traieste dupa principiile proprii, si actioneaza cu sufletul tot timpul, fiind alaturi de tine cand ai mai mare nevoie.
    Laudele nu cred ca se vor putea opri vreodata, insa daca ar trebui sa rezum doamna Elena Olariu este o femeie deosebita, cu un mare har ce citeste si hraneste sufletele oamenilor prin propria persoane si prin propriile creatii.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • ANONIM

      U-LU-I-TOR !!! Dupa Maglavit si Petrache Lupu avem acum si o noua Maica Tereza, pe doamna Elena Olariu, din Raducaneni. Citind cu atentia marita comentariul distinsei Oana Grosu despre Elena Olariu, mi se infiripa si un alt gand in mintea-mi deja infierbantata: nu cumva marea poeta Sappho,nascuta, pare-mi-se, in insula Lesbos s-o fi reincarnat in Moldova, la Raducaneni ? Daca este asa, feriti-o de cascade …Se zice ca Sappho s-ar fi sinucis aruncandu-se intr-o cascada, asa ca, mare atentie!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
      • Lia

        vai,ca mor de ras acum!
        domnule,aveti ceva cu femeile pioase ori mi se pare mie?
        am senzatia ca dvs o aruncati pe biata D-na Olariu in cascada…citind ce spuneti despre reincarnarea aceea

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • horia crios

          Să vă zic ceva: Nu ştiu cum arată doamna E.O. pe care o tot lăudaţi şi, cinstit să fiu, nici nu mă interesează. O fi pioasă , o fi …copioasă , nu e important. La Agion OROS , nu intră nici o femeie, fie ea găină , capră sau leoaică ! Răspundeţi-vă la această întrebare apoi mai discutăm !

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
          • Lia

            nu pot raspunde la aceasta intrebare,e drept…
            dar,totusi,nu avem si noi valoarea noastra? suntem mame,sotii-unele dintre noi bune sotii-,avem si noi suflet,domnule!
            si biblia spune ca ,,RAUTATEA BARBATULUI E INCA MAI BUNA DECAT BUNATATEA FEMEII”-am parafrazat-dar,speram si noi sa fim macar cat de cat la inima voastra,nu a tuturor ci macar a celui din viata noastra…caci la un moment dat barbatii fie nu mai au loc in inima ptr noi,fie nu mai au inima …deloc?

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Lia

      ati facut o mare greseala vorbind atat de detaliat despre autoare
      eu m-as supara sa se bage asa cineva sa spuna totul despre mine
      mi se pare oribil sa ma stie toata lumea de unde vin ,unde voi ajunge,cu ce mi-am spart capul si cine mi-a -pus copcile…

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • horia crios

        Pentru a va fi mai usor: AGION OROS inseamna MUNTELE ATHOS ! Nu este vorba de rautate ci de o experienta acumulata de-a lungul timpului…

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • Lia

          stiam asta,dar nu generalizati,va rog,chiar daca una dintr-un miliard e cuminte! chiar daca nu intra nicio femeie in M.Athos,totusi,Dumnezeu ne judeca dupa cum ne-a creat pe fiecare
          dincolo nu vom mai fi barbati si femei ci doar SUFLETE
          in M.Athos ca si la Frasinei a fost lasat blestem ptr femei sa nu intre de catre anumiti sfinti,dar nu va imaginati ca femeia e zero inaintea lui Dumnezeu
          chiar si zero de ar fi,un zero la coada lui 100 il transforma in 1000
          vedeti deci,daca ne-am imagina ca barbatul e 1 caci a fost creat primul iar femeia e 0 fiind creata din coasta lui 1,fara de care nu poate fi femeie,ce iese? barbatul singur are valoarea lui 1,iar daca il punem alaturi pe 0 care e femeia…valoreaza cat 10! just?

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
          • horia crios

            TREBUIE SA RECUNOSC FAPTUL , ABSOLUT ULUITOR, CA O FEMEIE, DACA VREA POATE FACE DINTR-UN BARBAT UN MILIONAR; CU O CONDITIE INSA. CUNOASTETI ACEA CONDITIE, DOAMNA LIA ?

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Roca FelicaI

    Felicitari multe ,multe Doamnei Olariu! Tineti-o tot asa!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • ANONIM

      Astazi, cand variatia este motorul vietii, mi se pare cel putin bizar indemnul doamnei RO CAFELICA I adresat doamnei Olariu : Tineti-o tot asa ! De ce nu incearca RO CAFELICA I sa lase pe doamna Olariu s-o tina si altfel? Nu cred ca exista o lege care sa ingradeasca dreptul femeii de a o tine in diferite feluri iar daca, prin absurd , ar aparea o astfel de lege, eu nu as vota-o !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Felicitari D-na Olariu, pentru cele scrise. Ma bucur tare mult, ca cineva de pe ale locuri, cu mestesug si talent pune pe hirtie realitatiile unui tinut, amintind de fapt unde suntem si cine ne ajuta. E tare greu cu tineretul. Lipsa locurilor de munca, a educatie din familie si lipsa de carte s-a ajuns unde suntem! Pacat de frumusetea acestui neam… .

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • MARIA MIHALACHE

    Multumesc pentru aceasta sensibila creatie care imi rascoleste sufletul cu imaginea celor doi parinti – doua cruci vii pe dealul Bazguta – ce asteapta o lumanare sa vina de la Grozesti…
    De la ei am invatat ce inseamna dragostea fata de semeni si sa fiu OM in viata.Tot ei m-au sfatuit sa port in suflet numele satului natal si sa nu uit de unde am plecat.
    Cred ca DRAGOSTEA nu a disparut , dar pentru a arata ca “totusi exista iubire”(A.Paunescu), trebuie mai intai putina EDUCATIE fara de care nu putem simti acest sentiment.
    FELICITARI autoarei si sunt mandra ca la Raducaneni stralucesc stele pe bolta literaturii romane.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Sunt in jurul nostru la tot pasul exemple asemanatoare celor pe
    care le-ati surprins in creatia d-voastra . Aveti insa meritul deo-
    sebit de a le fi imbracat intr-o haina deosebit de eleganta care ne sensibilizeaza la maxim . Pe cine sa cainam mai intai ?! Pe noi , pe cei din exemplele oferite spre lectura si meditatie ?
    In orice caz , suntem demni de compatimire si unii si altii . Caci , intr-adevar dragostea este putina pentru noi , pentru semeni . O fi de vina cineva , ceva . Nu avem timp pentru sine ,
    pentru altii si sentimentul de dragoste se tot imputineaza ,
    astfel ca ne apropiem incet dar sigur de o alta “calamitate”
    in ale caror abisuri ne scufundam pe nesimtite si nu se stie
    daca fara vreun miracol ne vom mai putea salva . In opinia mea,
    scriitorii , artistii au un mare rol in sensibilizarea masei largi
    de “oameni” .Si d-voastra faceti parte dintre ei . Felicitari !!!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • MarinEX

    extraordinar scrie doamna Olariu
    FELICITARI,DOAMNA!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)