Parea o figura de ceara
invaluita in matase moi,
si razele soarelui
pareau menite de univers
sa-i scalde chipul in argint si aur
in dimineti…
Avea parul de culoarea apusului
ce imprastia mireasma de roze…
trasaturile fine ale chipului
o inaltau pina la leaganul
ingerilor de mai
Printre genele ancorate deasupra
marii din ochii ei
licureau frumuseti divine
care infiorau
foile romanticilor…
Privita in profunzimea
subtilitatii exterioare
adincurile ei
ramaneau sterse,
neantelese,
tulbure…
Si astazi acest farmec de ceara
topeste ghetarii polari,
insa cind isi ridica
pleoapele catre
zori,
vazduhul citeste
in privirile ei
frumusetea nealterata a
intregului suflet omenesc
si poezia alba a
eternului…
Ingerii s-au aruncat in ploi,
si-au lovit peiptul de pamantul mut
ca sa lase aripile
femeii…
Ea stie unde va duce
vantul maine
alba pornire a
diminetilor…

De AniraM

Related Blogs