Ascunsă dup’ o stea
Te-am căutat prin risipire să te-adun
din infinituri şi din colb de stele,
din fiecare Evă să te recompun
imagine din visurile mele.
Şi preschimbată-n pasăre după vreo stea
ca fata de-mpărat ascunsă după lună,
aş vrea să te cobor cu mâna mea
încet, încet, ţinându-te de mână.
Să te ascund în suflet pustiit şi gol,
să bem ca în poveşti din apa vie,
iar dacă-ţi va fi dor de nor, de stol,
portiţa e deschisă de la colivie.
De Vasile Popovici