Alexandra Turcu,autoare operei “Masti”, castigatoarea lunii noiembrie ne-a raspuns la cateva intrebari, iata ce a avut de zis:

-Poţi să faci, te rog, o scurtă prezentare a ta?
Obişnuiesc să fiu atentă, ca să pot observa cum mă vede fiecare şi, de multe ori, îmi place mai mult felul în care sunt privită de ceilalţi decât de mine. Cred că, pentru a putea construi un răspuns „adevărat” la această întrebare, ar trebui să adun toate părerile despre mine, astfel încât să obţin o imagine a mea obiectivă, lucru ce e imposibil. Ceea ce e sigur şi demonstrabil e că mă numesc Alexandra-Nadina Turcu, am 16 ani şi locuiesc în Bistriţa.:)

-Te-ai gândit vreun moment că o să câştigi?
Eu am aşteptări foarte mari de la mine, deci, cumva, am scris ca să câştig, nu ca să particip, însă nu, nu m-am gândit că o să se şi întâmple asta, mai ales că eram oarecum „speriată” de lipsa delimitării unor categorii după vârsta participanţilor. Cu cât aceasta este mai înaintată, cu atât au avut ei posibilitatea să-şi exerseze mai mult scrisul, aşa consider eu.

-Cu ce te ocupi?
Învăţ, scriu, învăţ cum să scriu cât mai bine. Mă fac foarte mică atunci când nu ştiu vreun răspuns. Mă străduiesc să nu fiu auzită când vorbesc cu persoanele de lângă mine. Evit să mă ridic des de pe scaun dacă ştiu că nu sunt îmbrăcată chiar corespunzător. Da, sunt elevă! 🙂

-La noi, mai mult ca în alte ţări, există în aceste timpuri, o uimitoare neglijenţă spirituală,o lipsă a societăţii ca întreg sau a conducatorilor ei? Unde e problema?
Cred că problema e tocmai apariţia altora, care sunt considerate mai importante şi, astfel, rezolvarea acesteia este pusă în aşteptare. Nu mi se pare bine să arătăm cu degetul spre vinovaţi, ci să oferim un exemplu, să facem noi primul pas în soluţionarea problemei, pentru a arăta cum/ce e bine.

-Ce anume ţi-a inspirat să scrii acest text?
Citatul lui Oscar Wilde, pe care se bazează întreg textul: „Daţi-i omului o mască şi vă va spune cine este.”

-Te afectează în vreun fel stările emoţionale când scrii? dacă da, cum ?
Evident că da, cred că pe toată lumea afectează. Textul reflectă starea ta din momentul creaţiei. Şi, cum eu consider scrisul o metodă de defulare, deci o fac mai ales când sunt tristă…

-Ce înseamna România, azi, pentru tine?
Spaţiul exterior camerei mele.

-Cum sunt barbatii din România?
Diverşi, cu toate trăsăturile posibile. Unii sunt caracterizaţi de prea multă încredere în sine, alţii de prea puţină, puţini de destulă, unii sunt talentaţi la muzică, desen, matematică, fizică etc., alţii, la sport sau la nimic, unii sunt înalţi, alţii, nu chiar atât de înalţi şi enumerarea poate să continue la nesfârşit.:) Ceea ce e important e să îl găseşti pe cel (sau, şi mai bine, să îi găseşti pe cei:P) ce are (au) îmbinate trăsăturile pe care doreşti tu să le vezi. Şi, dacă reuşeşti asta, eşti foarte norocoasă şi/sau te poţi orienta foarte uşor.

-Este ceva care regreţi că nu ai facut?
Sunt fooooooooarte multe lucruri pe care aş fi vrut să le fac şi nu le-am făcut sau pe care aş fi vrut să le spun şi nu le-am mai spus. Dar sunt contra călătoriilor în trecut, pentru că o mică schimbare acolo poate produce una mare în prezent, modificându-l ireversibil. Atât în bine, cât şi în rău. Aşadar, prefer să merg mai departe şi să încerc să fac ceea ce vroiam să fac în trecut, în viitor.

-Ai o imagine cheie, o metaforă care să îţi definească stilul?
permanenta căutare a propiei organizări în propria dezorganizare 🙂

 

Multumim Alexandra si tuturor celor care au participat.

Related Blogs