“Se stie ca soldatii sunt obligati sa abandoneze principiile pe care chiar ei le apara. Pace, bunatate, iubire… fiindca acestea nu au nicio valoare pentru dusmani. Oare pentru a castiga, devenim ceea ce dispretuim si dispretuim ceea ce devenim?”

Maior Radu este luat prizonier si aruncat intr-o celula intunecata, acolo unde se mai afla o fata soldat. Celula are o fereastra prin care se poate vedea ca este noapte afara si ca ploua de ceva timp.

-Cine e acolo ? intreba Radu observand ceva miscandu-se intr-un colt.
-Ma cheama Andreea ! raspunde fata cu o voce speriata.
-Gradul si unitatea ?
-Domnule, Cadet, clasa XIII, Baza Europa.
-Baza Europa ? Asta e in perimetrul de aparare al Terrei !
-Da, este, domnule.
-Vrei sa-mi spui ca tu esti un pilot de lupta? Ai pilotat o nava Ixoter ?
-Nu, doar la simulator, am fost capturata inainte sa vad interiorul unui Ixoter.

Andreea avea ochii albastri , parul blond, lung si putin cret, chipul ei era usor acoperit de pamant, insa se observa ca avea o fata superba si corpul ei era perfect cu o singura exceptie, ceea ce parea o rana la mana dreapta.

Dupa mai multe intrebari, Radu afla ca Andreea fusese in acea celula timp de 3 luni, si ca un alt prizonier murise acolo, acel prizonier fiind comandantul si instructorul ei. Andreea ii explica lui Radu ceea ce instructorul a dedus mai devreme, si anume ca inchisoarea nu poate fi pe planeta extraterestra deoarece forta gravitationala este sub 1G, lucru care il incanta pe Radu deoarece crede ca poate scapa.

-Nu putem scapa.
-Trebuie sa fie o cale.
-Cum? Ei sunt mult mai puternici ca noi, peretii sunt facuti din cristal mai tare ca diamantul.
-Exista o cale, intotdeauna exista o cale !
-O sa fii torturat la fel ca instrucotrul, nu mai pot trece prin asta din nou !
-Asculta-ma ! Trebuie sa ma intorc in lupa, si asta intentionez fac, intelegi ?
-Instructorul a spus acelasi lucru !
-Vom scapa ! Pentru ca daca nu reusim sa scapam, se termina, Terra va disparea, Marte va disparea, coloniile vor disparea ! Incepand din acest moment, scopul nostru e sa plecam de aici, e clar soldat !?
-Da domnule, cum zici tu.

Peste putin timp Radu observa rana pe mana cadetului. Andreea spune ca face parte din experimentele facute de catre Krodd, si ca rana este de fapt punctul din care ADN-ul uman va fi inlocuit cu ADN-ul Krodd.

Radu decide ca un astfel de experiment trebuie sa inceteze si incearca sa scoata cu forta partea de ADN strain, dar dupa ce Andreea incepe sa tipe de durere, un gardian Krodd intra si scoate cadetul afara din celula.

Radu observa ca aerisirea este protejata de niste gratii foarte subtiri, si folosind o piatra ascutita crede ca usor poate sa le taie. In alte celule se aud tipetele altor oameni torturati.

Dupa aproximativ o ora, gardienii Krodd o aduc inapoi pe Andreea, insa de data asta nu doar o mica pata era diferit la ea. Multe altele erau prezente pe corpul ei. Andreea abia se poate ridica, Radu incearca s-o ajute, insa ea este in lacrimi si vrea doar sa stea jos.

-Au inceput !
-Ce anume ?
-Of , Dumnezeule !
-Esti bine acum.
-Ei nu folosesc anestezic, doare asa tare !
-Stiu, dar vreau sa-ti spun ceva, cat timp ai fost plecata am reusit sa gasesc o cale de a scapa de aici.
-Ai gasit ?
-Da, dar va dura ceva timp.
-Nu stiu daca mai am timp, nu stiu cat o sa mai fiu om.
-Mereu o sa fii om, orice ar face, nu o sa te poata schimba.
-Te rog…tine-ma…

(Radu se aseaza langa Andreea si o imbratiseaza)

-Cand ai fost ultima data pe Terra?
-Acum 4 ani, am zburat in escadronul care a escortat Presedintele U.N. spre Terra dupa ce a incercat sa negocieze predarea coloniei Epsilon…insa colonia a fost macelarita fara mila … A fost ultima data cand am vazut Soarele pe cerul albastru, a fost ultima data cand am mancat carne, a fost ultima data cand am innotat…imi lipseste.
-Nu ai mai recunoaste Terra acum, razboiul a schimbat totul, asa de multe lucruri s-au schimbat in ultimii 4 ani
-S-au trezit, acum stiu pentru ce lupta.
-Pentru ce lupta? Nu mai e niciun cer albastru,doar gri, ceata usturatoare de la fabricile de munitie nu va disparea niciodata, totul a devenit munca si teama, mie nu-mi lipseste, e inceputul Apocalipsei.
-Te inseli, inaintea razboiului Terra nu era cu adevarat unita, erau o sute de voci vorbind o suta de limbi, putem sa-i invingem, cred asta, iar in ziua ultimei batalii, Terra o sa-si aduca aminte de asta, o sa-si aduca aminte ca inca suntem oameni.

(Andreea simte ceva diferit la spatele ei)

-Te doare?
-Nu ca inainte, ma simt ciudat, nu pot vedea ce mi-au facut la spate, vrei sa te uiti tu ?

Radu o dezbraca usor ca sa poata vedea spatele, iar ceea ce vede este ingrozitor, spatele era aproape complet transformat. El pune usor mana pe umarul ei.

-Imi pare rau.
-Nu, e in regula, doar ca nu sunt obisnuita sa fiu atinsa de cineva asa.
-Nu?
-Uiti cat de mult s-a schimbat Terra.
-Nu inteleg.
-Toti baietii peste 16 ani sunt trimisi la instructie iar eu am fost recrutata la 18 ani asa ca …
-Niciodata?
-Niciodata, esti singurul barbat care m-a atuns in acest fel, si o sa fii si ultimul pentru ca nu stiu cat timp o sa mai fiu om.
-Tremuri, ar trebui sa ma intorc la munca.
-Te rog… putem sa mai stam asa putin ?
-Sigur
-Cand o sa scapi prin conducta de aer, ce-o sa faci ?
-O sa caut o arma, ma intorc dupa tine, furam o nava, si apoi plecam impreuna de aici, sau macar o sa omor cativa
-Sa omori cativa? Asta ar fi de ajuns pentru tine nu? Ii urasti asa de mult ?
-Normal ca-i urasc, adica, uite ce ti-au facut tie, cum ma poti intreba asta ?
-Eu pur si simplu nu cred in a ura.
-Atunci incearca, pentru ca e singurul sentiment care ne va scoate de aici.
-Nu dragostea? Eu cred ca si dragostea e importanta, mult mai importanta, asta ne face diferiti de ei! Cand eram mica, inaintea razboiului, imi imgainam ca a face dragoste este cel mai frumos sentiment…este ?
-Da, este.
-Intotdeauna am crezut ca intr-o zi o sa aflu.
-Chiar o sa afli.
-Nu si daca ma schimba…

(Andreea se dezbraca complet)

-Inca ma simt om, inca am acele sentimente, doar ca nu mai am timp, vrei sa…
-Andreea, eu …

(Andreea incepe sa planga)

-Andreea , uite-te la mine.
-Lasa-ma, ma crezi un monstru !
-Andreea, esti frumoasa !

Cei doi incep sa se sarute, doar pentru a fi intrerupti imediat de catre gardian.Andreea este luata din nou pentru mai multe experimente. Radu, infuriat, reuseste sa taie complet gratiile si se urca pe conducta, acolo unde dupa ce merge pentru un putin timp, ajunge deasupra salii unde Andreea era torturata. Radu incearca sa o ajute dar gardianul ii apuca mana si i-o rupe, apoi se trezeste inapoi in celula sa.

-Radu…Radu…Ma auzi? Ti-au taiat mana.

(Radu isi ridica capul sa se uite la mana, si vede ca era taiata de la cot)

-Credeam ca sangerarea nu se va opri niciodata, am crezut ca te voi pierde.

Radu isi da seama ca Andreea ii vorbea dintr- parte, si cu cealalta mana ii intoarce capul spre el, doar pentru a vedea cum jumate din fata fetei era schimbata in extraterestru.

-Andreea ! Nu se poate ! Imi pare rau !
-Nu e vina ta.
-Nu voi putea sa-mi tin promisiunea. Nu vom scapa de aici.
-Stiu.
-Va trebui sa o terminam noi. O pot face astfel incat sa nu simti nimic. Macar vom muri oameni.
-Da.

(Radu se pozitioneaza in spatele ei, pregatindu-se sa-i rupa gatul)

-Andreea, vreau sa stii ce simt pentru tine.
-Stiu.
-Inchide ochii

(Andreea inchide ochii asteptand ca Radu sa-i sfarseasca viata, insa el ezita)

-Nu pot, imi pare rau.
-E in regula, Radu, am avut speranta pentru un timp, tu mi-ai dat-o, a fost un dar, dar acum nu mai e, speranta pentru noi, speranta pentru omenire, nu o mai simt…

(Radu isi intoarce capul spre ea si se uita in ochii ei)

-Ba sa ai speranta, pentru noi nu, dar pentru omenire da, o sa-ti spun un secret, Terra a pastrat o forta imensa pe partea cealalta a Soarelui, doar putini oameni stiu despre asta, i-am facut sa creada ca sunt la un pas de victorie, la 30 de zile de cand am fost capturat, navele noastre vor ataca chiar planeta lor, daca vor afla prea tarziu va fi de ajuns incat sa schimbe rezultatul razboiului, asa ca, la sfarsit, vom castiga.
-Multumesc ca mi-ai spus, Radu.

Gardianul deschide usa din nou, insa, de data aceasta, Andreea se duce de buna voie la el.

-Ia-ma pe mine in locul ei, va rog n-o mai raniti, va rog n-o mai schimbati !

Andreea se intoarce catre Radu si zice:

-Nu intelegi, Radu, ei nu ma schimba, ci ma vindeca.

“In cele mai intunecate ore, In cele mai mari batalii, Nu trebuie sa uitam niciodata cine sau ce suntem”

De tigey

Related Blogs