Cu dedicatie pentru cine se simte!

Ii placuse mult poeziile lui, le simtea atat de aproape de sufletul ei. Citeodata isi inchipuia ca il intalneste, din intamplare, ca ii captureaza atentia, il seduce si il face sa se indragosteasca de ea pentru totdeauna. La un moment dat a inceput sa ii comenteze pe blog, si a primit raspunsul la comentariile ei. Se simtea fericita ca el a remarcat ca ea exista, chiar daca era doar un nume in spatele unor comentarii. Si, la un moment dat, pentru ca povestea sa devina mai palpitanta, a aflat ca El se va duce la o targ anual de carte, tinut in Capitala. Si-a facut planuri, s-a convins pe ea insasi, cum ca trebuie sa fie si ea acolo, sa se intilneasca cu el.
Si ziua mult asteptata a venit. S-a pregatit indelung, s-a reintors la oglinda inainte de a iesi din casa, pentru a se mai privi inca o data. Da, a fost concluzia, ii placea ce vedea.
…si odata ajunsa la targul de carte, privind in jur, a fost brusc fata in fata cu el. De el si de cea mai superba fata pe care a mai vazut-o vreodata, imbracata cu bun gust, sexy, fermecatoare, amundoi tinandu-se de mana si razand. Si abia a reusit sa ingaime:
– Nu te supara, ai un ceas?
– Am, spuse el zambind. Dar cred ca tu vrei sa stii de fapt ce ora e, nu?
– Mda…
– Doisprezece fix. Te iubeste.
Ea a ramas in urma, rusinata, suparata pe ea insasi. Atat de preocupata de gandurile ei ca nu l-a mai auzind pe El zicand fetei cu care era:
– Hai surioara, ca intarziem, stii cum face mama daca intarziem la masa de duminica…

Deschise carticica magica si citi:

Celei care pleacă – de I.Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Liverpool
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
………………….
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

De Catyutza