ŢIPĂTUL DE LA MIEZUL NOPŢII

Într-o seară adormisem îmbrăcat, fără să mai desfac patul.Eram aşa de obosit şi de stors de vlagă încât nu am mai avut puterea să-mi scot nici haina, nici pantalonii. Ce oră era, nu ştiam, Cred că trecuse mult de miezul nopţii, când un ţipăt disperat m-a smuls din ghearele somnului. M-am cutremurat. Era ţipătul Mamei, un ţipăt lung, disperat, care mi-a sfâşiat sufletul. Am auzit apoi clar, cuvintele Mamei: Copilul meu, unde eşti?
Automat i-am răspuns: Aici, în lagăr. Şi am întins mâinile în direcţia de unde venise ţipătul. Mă trezisem de-a binelea. Glasul îmi stăruia încă în timpane. Auzisem clar vocea pe care o cunoşteam din copilărie.Oare de unde venea? Cine o trimisese? Disperarea şi durerea glasului mi-au alungat somnul până la ziuă, ţinându-mă într-o tensiune continuă. Nu-mi explicam cum de a putut ajunge glasul Mamei până la mine, în surghiun. De asemenea, n-am înţeles cum de m-a putut găsi? Oare jalea şi disperare ei inundaseră întreg pământul, ori veniseră direct, pe unde necunoscute sau prin telepatie, cum se mai întâmplă între cei apropiaţi? Sunt convins că atunci, în acel ceas adânc al nopţii, când Mama veghea la căpătâiul durerii mele, a fost posibil să fie lângă mine.
În imensitatea Rusiei, unde mă aflam captiv de război, sufletul Mamei l-a căutat şi l-a găsit pe al copilului ei, ce-i fusese smuls şi târât departe, către nenorocire şi moarte Şi mai sunt convins că spaima, chinurile şi, mai ales, dragostea pot construi punţi şi lansa chemări peste orice genune, chiar peste mări şi ţări! După ani ţi ani, întorşi acasă, o parte din cei plecaţi am aflat că bietele noastre mame ne-au plâns disperate zile şi nopţi, ani întregi, până ne-au văzut iarăşi în prag, până ne-au simţit vii…
Compasiune şi nemărginită înţelegere sufletelor care, dezamăgite de zădărnicia aşteptării, în final doborâte de suferinţă, au coborât nemâgâiate înţara Morţii înainte de întoarcerea celor plecaţi şi le-au fost reazem de la distanţă.
Să le mângâie Dumnezeu, c-aşa e la bătaie— cum zice poetul din Năsăudul Hordoului. S.C.

de Hxa Capricorn (Horia Crioşteanu)

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.8/10 (8 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +4 (from 6 votes)
    ŢIPĂTUL DE LA MIEZUL NOPŢII, 6.8 out of 10 based on 8 ratings
    • horia crios

      Nu am vrut să lezez nici auditiv şi nici vizual pe nimeni! Titlul iniţial era…STRIGĂTUL. Am renunţat deoarece mi s-a părut mai adecvat cel actual, mai ales că cele două sbstantive-ŢIPAT şi STRIGĂT- nu sunt sinonime. Mă bucură faptul că aţi apreciat lucrarea mea la justa ei valoare. Cu bine şi urmăriţi cele ce vor apare sub semnătura mea. Până atunci , delectaţi-vă cu lucrarea din septembrie dar şi cea din octombrie merită luată în seamă !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
    • LIA

      frumos
      doar titlul nu e destul de…plastic,nu-mi place cum suna cuvantul,,tipatul”,preferam,,strigatul”

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
    • Andrada

      Felicitari, dle profesor! Ce am citit mai sus…fara cuvinte! O lucrare f frumoasa,profunda… sper sa am ocazia sa citesc cat mai multe !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
      • ANONIM

        Sigur ! Pana una- alta, cititi ILUZIONISTUL si LACRIMA DE SANGE. Cred ca merita !

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
    • Ioana Oprica

      Foarte frumos articol! Surprinde ceea ce toti purtam cu noi in suflet de-a lungul vietii, insa suntem mereu prea prinsi sau prea ocupati ca sa ne putem opri si sa ne amintim de importanta lor pe harta noastra. Frumos omagiu adus celei mai importante femei din viata fiecaruia dintre noi: MAMA.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)