Sonet

In tihna toamnei parca ne razbuna
Ploi de cenusa,cand coboara-n geam
Vazduhul fierbe-n foi de matraguna
Si totul va incepe cu ERAM…
Suntem ca doua pasari mari,incerte
Ce nu-si mai regasira adapost
In soaptele-nvatate pe de rost
Catre un zeu pornit sa nu ne ierte
Ne-alcatuim in linii somnoroase
Ne strecuram prin ceata spre niciunde
Freamata larg rosiatrice omaturi
C-un gest amar,paianjeni tes matase
In preajma unei toamne muribunde
Care din drumul ei ne-a tras in laturi…

De Carmen Focsa

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.3/10 (3 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: +1 (from 3 votes)
    Sonet , 5.3 out of 10 based on 3 ratings
    • ningu queno

      În tihna TOAMNEI parcă ne răzbună
      Ploi de cenuşă, când coboară-n geam

      Ne strecurăm prin ceaţă spre niciunde
      Freamătă larg roşiatice OMĂTURI

      suntem ca două păsări şi nu ne găsim adăpost în şoaptele unei rugăciuni către un zeu neiertător, suntem construţi vag, somnoros şi ne strecurăm către nicăieri.
      freamătă omături în preajma toamnei iar păianjenii îşi ţes mătasea. Corect?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)