Se ruinau castele de nisipuri
Pe țărmul unui tropic ancorat,
Cu pensule albastre și maro,
Pe-o pânză din bumbac sintetizat.

Se varsă spume peste stânci cioplite
De unduiri nătânge de creion
Și se îneacă-n nemurire bleu
Doi nori, seninul, stratul de ozon.

Și zboară albatroșii cu aripi de ceară
Încât, se-aseamănă cu zeii exilați
Care caută drumul întoarcerii.

Și se arată păduri virgine
Dincolo de culorile împrăștiate,
Dacă înveți să citești marea.

De AmiraM

Related Blogs