
Femeia de azi şi de mâine
Păi eu sunt acea femeie. Prinsă între cele două zile de pomină. Azi şi mâine. Unii ar spune că azi e azi, e pasărea din mână, pe când mâine e doar iluzie. Ei bine, eu
trăiesc cu un picior în cealaltă lume, şi-mi place aşa. Căci sunt din zodia
fecioarei. Îmi place să ştiu că mâine e foarte bine pus la punct, cu
minuţiozitate. Că toate coordonatele au fost straşnic măsurate şi evaluate,
astfel încât să n-am surprize. Dar, cu toate astea, se acceptă câteva surprize mici
şi plăcute, că doar am precizat că sunt femeie.
Oricum…
baiu’ecă-s încâlcită! Nici eu nu mă înţeleg
uneori. Nici eu nu ştiu exact ce să aleg. Să-mi trăiesc viaţa în momentul
prezent, să mă bucur fix de clipa de faţă, care între noi fie vorba este una
chiar foarte îndestulătoare, sau să ajung să cred în aşa măsură în ziua de
apoi, încât azi s-o folosesc doar pentru făcut strategii de atac? Sinceră să
fiu, nu-s ce-ştiu-eu-ce mare luptătoare, dar am strategii, fapt care m-ar putea
cataloga drept una care stă toată ziua şi vizează la cioara de pe gard. În
acelaşi timp, însă, ancorele mele sunt bine înfipte în pământ (din nou în
conformitate cu zodia), astfel că ţin cu dinţii la perfecţiunea momentului.
Tot eu sunt
cea care din această perfecţiune a decis ca trebuie obligatoriu să trăiesc şi
azi şi mâine. Azi, pentru că deja a început, şi eu nu-s o delăsătoare. Iar
mâine, pentru că m-am încăpăţânat azi, de-aia. Nu-mi plac oamenii care nu vor
să-şi prelungească relaţiile contractuale cu viaţa. Nu-mi plac nici perioadele
determinate. Mie îmi place să trăiesc pe principiul că mâine este implicit
obligatoriu de trăit. Cine altfel să-mi facă toată treaba? Şi cum să facă altul
la fel de bine ca şi mine? Eu, prefecţionista, minuţioasa, tipicara şi
idealista? Nu pot lăsa pe mâini străine strategiile mele de supravieţuire.
Trebuie să găsesc o cale prin care azi să-mi asigur ziua de mâine, cu toate
metehnele din urma fiecăreia, cu toate problemele sau zâmbetele de pe urma
micilor suprize plăcute, care vin drept bonus la încăpăţânarea mea de a rămâne
pe poziţii.
Nici eu, dar Femeia de azi şi de mâine nu avem
dublă personalitate, cum zic gurile rele. Este vorba doar de o neînţelegere
pornită de la faptul că avem pretenţia ca azi să se asemene cu mâine, dar să
fie, totuşi, diferite.
De Cora Bogdan