În noaptea cea mai lungă
În noaptea cea mai lungă bat clopote de-aramă,
Ca vântul jucăuş s-adune în poiană
Sfiosul glas de cetini şi-un clinchet blând de stele;
Poteci înzăpezite ne vor chema spre ele…
Dar noi, la gura sobei, poveşti vom depăna,
În timp ce la ferestre vor creşte flori de nea;
Sub bradu- ‘mpodobit vor răsuna colinde
Când zorii zgribuliţi în braţe ne vor prinde…
Sub ochii lor miraţi, continua-vom jocul-
Sărutului ştrengar ce nu-şi găseşte locul;
Să nu te-ntrebi de ce mi-s vorbele puţine!
În noaptea cea mai lungă… te vei citi în mine.
De Luisa Nerut