Soarele rasare sugubat din spatele unor casute, iar gandurile mele umbla aiurea
in tramvai. Ma gandeam la L. desi a trecut atata timp. Ce a ramas in urma
acelei persoane, un dulap cu haine, doua trei insemnari, un pachet de tigari si
cateva lucruri personale. Ce cautam aici? Ce vrem de la viata? Ne comportam de
parca nu am sti ca la un moment dat se trage linie, si ne putem intreba ce
lasam in urma. Daca am presupune prin absurd ca ai muri azi, ce ramane in urma
ta? Cine s-ar mai gandi la tine peste un an? Dar peste 10-20? Ce vrem de la
viata? Ne chinuim atat alergand dupa realizari efemere, uitand cel mai
important lucru, sa traim fericiti. Sa fim cu adevarat. Sa nu mai alergam dupa
himere. Sa actionam, chiar acum. Ce ne lipseste, ce avem deja, si cum putem sa
facem cat mai repede pasii necesari in aceasta directie? Zici ca vrei sa fii
fericit/fericita, dar ca nu poti? Esti de condamnat. Iinseamna ca inca nu ai
facut tot ce puteai face, sau ca ai urmat alegeri gresite. Toti putem fi
fericiti. Nu este ceva magic, indepartat. Este un mod de a trai, o insiruire de
alegeri mature si constiente, o cale a vointei, perseverentei si muncii,
trecand peste delasare, lene sau comoditate. Cat mai vrei sa dormi?

catyutza