Jurnalul unei fiinte perfecte

Imi aduc aminte cu drag de cei care se intitulau “reparatorii”. I-am intilnit
prima data intr-un club din Lutton. Ii crezusem initial recuperatori irlandezi
sau ceva de genul asta. Asa imi sugera numele. In realitate, era vorba de mai
multi oameni cu insusiri unice, preocupati de vindecarea si posibilitatile
fantastice de regenerare ale corpului uman. “Our healing way!” Am asistat la
cateva reusite ale lor. Era, oarecum miraculos sa ii vezi in actiune. Chiar te
faceau sa crezi in tine, ca om, si in posibilitatile tale nelimitate.

Asta imi aduce aminte de alta intimplare. In urma atitor ani, a atator
antrenamente, simturile mele se dezvoltasera satisfacator. Eram capabil sa merg
in voie in cursul timpului, inainte si inapoi, cam cu o zi doua. Si, nu stiu de
ce, doar legat de evenimente care ma priveau direct. observasem, in urma mai
multor incercari, cum ca evenimentele sunt imuabile, de neschimbat. Stiam ca
daca destinul hotarise ca o intimplare sa se petreaca, ea se va petrece. O
putem vedea cum vine, stim ca va avea loc, dar nu o putem impiedica in nici un
fel. Asa am crezut multa vreme. Pana intr-o zi, cand ceva de necrezut s-a
intimplat. Trebuia sa o intilnesc pe X. o fiinta minunata, dotata cu abilitati
pe masura frumusetii ei. Vazusem totul in avans, cu placere, observand cu
atentie cel mai mic amanunt. Invatasem pe deasupra aceasta intilnire a
noastra, o stiam, o cunosteam. Si, ea nu a aparut. Mi-a trimis un mesaj a doua
zi. Am admirat ironia fina. Scria: “Nimic nu este dinainte hotarat, nimic nu
este de neschimbat. Crezi asta doar pentru ca nu ai inca puterea de a le
modifica. Am vrut sa ti-o demonstrez. Ne vedem maine la 10.30 la o prajitura,
in locul stiut.” Nu va pot descria starea care m-a cuprins, intelegand asta.
Cumva, intregul meu sistem de valori si conceptii mi-a fost dat peste cap.
Aveam dovada ca ideile mele erau eronate. Si eram fericit sa stiu asta.

Amintiri de demult.
Alte vremuri. Alti oameni.
Pe cand animalele si copacii inca puteau fi vazuti. Cand oamenii nu se
ascundeau de ei insisi. Cand inca mai existau copii. Ce caut? Care imi este
rostul? Cu fiecare raspuns nu fac decat sa imi pun si mai multe intrebari.
Cat voi mai rezista?

De catyutza

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.8/10 (4 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 2 votes)
Jurnalul unei fiinte perfecte, 4.8 out of 10 based on 4 ratings