Duba cu câini

Vântul sorţii uneori aduce norocul şi alteori îl goneşte departe de noi, omul aflându-se mereu între speranţă şi teamă.

Minunat e sufletul copilului şi cât de bine este el întipărit pe chipul şi gesturile lui. La el, totul poartă amprenta sufletului: poate din această cauză copilul este atât de lesne crezător, considerând că totul se face pe bază de suflet.
Aşa ar trebui să fim şi noi, cei mari, cu sufletul pe faţă şi cu pecetea lui pe fapt.
Din păcate, noi, cei vârstnici, am învăţat să ne ascundem, să înşelăm pe alţii şi chiar pe noi înşine, căci viaţa – târfă ordinară – nu te acceptă decât schimonosit, expert în mistificări – altfel, te dă la fund şi te preface în gunoi netrebnic.
Aţi luat seama la un copil când râde? Râde şi cerul, şi pământul cu el, iar când plânge, în plânsul lui se zbuciumă parcă tot universul.
La copil totul e viaţă şi orice atinge el capătă viaţă: şi păpuşa neînsufleţită, şi mosorelul golit de aţă, şi cârpa anostă, şi fierul îngheţat.
Acest mic vrăjitor are în mâinile lui viaţă şi suflet pe care le dăruieşte cu o dărnicie de nabab. Sub puterea lui magică, totul se însufleţeşte şi capătă o altă formă, un alt sens şi un alt nume.
Dar animalele? Animalele cele atât de des bătute şi chinuite de om, numai la el, în mângâierile lui îşi găsesc scăpare şi înţelegere, mai ales câinii şi pisicile.
Priviţi-i numai, şi-o să vedeţi cât de bine se înţeleg ei.
Urmăream odată joaca unui copil cu un câine. Legat cu o sfoară de gât, câinele se supunea cu multă docilitate micului său stăpân, căutând chiar să-i prevină dorinţele.Nu apuca băiatul să facă un pas la dreapta, şi dorinţa-i era prompt împlinită, câinele luându-i-o chiar înainte. Ba, urcând coasta unui deluşor, câinele trăgea cu râvnă în sus mica sa povară ce venea din urmă. De la un timp, copilul – cu puterea magică proprie lui – şi-a transformat căţelul în cal, căruia, aşa cum cer uzanţele, i-a pus frâu în gură şi l-a încălecat fără multă discuţie.
Numai că vezi, hoţul de căţel, simţind povara cam mare pentru puterile lui, dar în acelaşi timp, ca să nu-şi supere stăpânul dacă s-ar împotrivi, s-a lăsat încet, pe picioare, în jos.
Absorbiţi în jocul lor, nici copilul şi nici câinele nu au băgat de seamă când, venind din susul străzii, şi-au făcut apariţia doi oameni cu arcane de sârmă în mâini, urmaţi la mică distanţă de o dubă în care patru-cinci câini, cu limbile scoase, priveau cu tristeţe printre gratii. Adulmecând primejdia, câinele s-a smucit din mâinile copilului ca să scape. Târziu însă, deoarece unul dintre cei doi hingheri, ieşindu-i înainte, i-a tăiat retragerea. Atunci câinele s-a abătut în cealaltă parte, nimerind tocmai bine în arcanul celui de-al doilea hingher.
În tot acest timp, copilul, încremenit cu mâna întinsă după câine, se uita cu ochi mari şi speriaţi. De câteva ori a vrut să strige, să cheme câinele să vină la el, fără ca totuşi să poată articula vreun cuvânt. Când l-a văzut ridicat în aer ca un peşte în undiţă, a făcut ochii şi mai mari şi a dat un ţipăt scurt: „Căţeluşul meu!…” şi s-a repezit la hingher, pe care l-a prins de mână. Acesta s-a smucit, a mormăit o înjurătură şi, cu mânie, a azvârlit câinele în dubă, lângă ceilalţi. Pe dată duba s-a pus în mişcare, hurducăind pe stradă, ducând căţelul spre destinul lui tragic.
Copilul, căzut în mijlocul străzii, cu ochii înotând în lacrimi, chema încet, ca într-un cântec plâns: „Căţeluşul meu, căţeluşul meu…” Dar nimeni nu-l asculta.
La al doilea colţ de stradă, duba cu hingheri a cotit-o spre abator şi nu s-a mai văzut.

De Horia Criosteanu

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 4.5/10 (15 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: -2 (from 16 votes)
    Duba cu câini , 4.5 out of 10 based on 15 ratings
    • horia crios

      Mulţumesc celor care au apreciat lucrare mea ultimă şi le doresc un Crăciun ca-n basmele bunicii ! Această urare e valabilă şi pentru cei maliţioşi şi-i îndemn să verse un strop de vin şi o lacrimă pentru cei sacrificaţi, în speţă, porcii.
      Cunosc durerea despărţirii de cineva drag–şi eu am avut un porc pe care-l botezasem ca pe fostul meu diriginte şi la care ţineam ca la un frate…
      Să vă fie Moşul larg la pungă, nu cu ariciul în buzunar ! Crăciun fericit pentru toţi cei în viaţă !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 9.7/10 (3 votes cast)
    • Ioana

      “Copilaria e o lume aparte: pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala, pentru cei ce fac parte din ea, din potriva una reala si plina de armonie.”

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • horia crios

      DACĂ AM CÂŞTIGATPE MERIT UN PREMIU DE CE NU MI-L REMITEŢI?! V-AŢI RĂZGÂNDIT DATORITĂ DUELULUI NOSTRU VERBAL ? AU TRECUT NIŞTE LUNI BUNE DE CÂND M-AŢI AMENINŢAT CU ACEST PREMIU; BA MAI MULT, MI-AŢI DAT UN MAIL ÎNTREBÂNDU-MĂ DACĂ AM PRIMIT ACEL PREMIU ŞI V-AM RĂSPUNS CĂ NU AM PRIMIT NIMIC . SUNT FERM CONVINS CĂ NU MI-AŢI TRIMIS NIMIC ŞI NICI NU AVEŢI DE GÂND S-O FACEŢI ! SUNTEM ÎN ROMANIA, CE DUMNEZEU !!!
      SĂ AUZIM DE BINE ŞI MULŢI ANI CU BUCURIE !
      ÎNCEPÂND DE AZI, VOI SUPRAVEGHEA TOT CE APARE ÎN ŢARĂ ŞI AFARĂ ŞI SPER SĂ NU GĂSESC VREO LUCRARE DE-A MEA !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
      • Smile

        Draga maestre, nu s-a razgandit nimeni. Premiul a fost expediat si imi pare rau ca nu s-a pastrat tichetul recomandat. Ca sa iti aratam buna noastra credinta vom mai expedia inca un premiu catre tine si de data aceasta iti vom trimite un scan si dupa tichetul recomandat care sa iti dovedeasca expedierea.

        In alta ordine de idei speram tare mult ca afirmatiile tale sunt adevarate si ca intr-adevar nu ai primit premiul. N-ar fi prea frumos sa profiti de faptul ca nu mai putem verifica veridicitatea afirmatiilor tale si ceri premiul de 2 doua ori. Nu cred ca esti genul ala de persoana dar suntem in Romania ce naiba.

        Cat despre supravegheat lucrarile tale, n-ai decat, insa cand iti dai acordul sa publici ceva pe Internet iti asumi responsabilitatea. Daca ti-e frica ca iti poate prelua cineva opera partial sau integral poti dovedi ca esti adevaratul autor prin indicarea datei la care a fost publicat articolul tau pe site-ul nostru sau datei la care ai expediat emailul continand opera ta, catre noi.

        Vei avea astfel castig de cauza cu privire la drepturile tale de autor daca vei porni un litigiu in fata instantelor judecatoresti. Asadar, daca cineva iti va prelua opera ulterior publicarii ei aici pe site, vei putea foarte simplu face dovada ca esti primul si adevaratul autor, aratand catre acest site si catre data publicarii operei tale. CITESTEASTA.RO nu isi asuma responsabilitatea pentru eventualele prejudicii cauzate de terte parti prin preluarea continutului de pe acest site. Nicio editura sau alta entitate nu iti poate garanta ca o terta parte nu iti va prelua niciodata, integral sau partial, opera deoarece odata facuta publica, sub orice forma (Internet, tipar etc) ea devine accesibila oricui, indiferent ca persoana are bune sau rele intentii.

        ITI TRIMITEM DIN NOU UN PREMIU AZI SI ITI TRIMITEM SI DOVADA DE TRIMITERE CA SA NU EXISTE DISCUTII!

        VN:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
      • Am retrimis astazi, de data aceasta am folosit prioripost nu daor recomandata – trebuie sa ajunga maine, ti-am scris si un mail te rog sa verifici 🙂

        VN:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Alexandra

      Din pacate pe masura ce ne maturizam, unii dintre noi uita sa mai priveasca lucrurile si mediul inconjurator cu “ochi de copil”. Totul se transforma intr-un razboi, “care pe care”, unde victime colaterale sunt cei mai nevinovati dintre noi (copiii si animalele).

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
    • Lia

      surpriza! iata o latura sensibila a d-lui Horia
      extraordinar descrisa prima parte a creatiei dvs,m-a miscat …
      dar ma intreb,oare sunteti doar un fin observator al realitatii sau filtrati totul prin sita sufletului?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 8.5/10 (2 votes cast)
    • lenny

      Citindu-l pe Horia C. mi-am dat seama cum incet dar sigur ne instrainam de noi insine, nu mai vedem lucruri marunte dar pline de traire. Trebuie sa mai ai in tine o farama de suflet de copil, sa mai gasesti acel miracol al intelegerii si trairii bucuriei pure dar si puterea depasirii deznadejdii asa cum odinioara Chaplin, din imagini alb(e) si negre -cum altfel – zugravea binele si raul, uratul si frumosul. Poate unii am pierdut acea luciditate (GPS-ul sufletului) care ne ajuta sa gasim animalul, scuze, fiara dintr-o poveste, stire, show mediatic, politica, din viata noastra. Decat asa goi si strambi, mai bine un catel in cusca ce dispare dupa colt. Pana la urma iti pot eutanisia doar trupul.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 9.3/10 (3 votes cast)
    • Mariana D

      IMPRESIONANTA creatia dumneavoastra domnule H.Pe mine ma emotionat foarte mult pentru ca am avut si eu un catel..!!Sincere felicitari! M. David

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 9.5/10 (2 votes cast)