Schimbare
“Celulele omului se regenereaza complet la fiecare 11-12 ani, suntem o persoana complet diferita de 6-7 ori in viata, si totusi multi spun ca nimeni nu se poate schimba cu adevarat.”
-L-ai ucis ! Nu-mi vine sa cred, chiar l-ai ucis !
-Ce?
-Credeam ca nu vei reusi, dar chiar ai facut-o !
-Ce sa fac?
-Cum ce sa faci ? Sa-l ucizi pe Iahim !
-Sa-l … ucid ?
Mihai se uita in jur si observa ca se afla intr-o camera, iar in fata lui se afla corpul unui barbat de 32-35 de ani. Langa el era o fata care se asigura ca barbatul nu mai respira, lucru foarte probabil avand in vedere ca in jurul corpului se strangea o balta de sange cum nu mai vazuse in viata lui. Mihai isi adusese aminte cum, in copilarie, mai vazuse ceva asemanator, un catel fusese lovit de o masina, insa cantitatea de sange nici nu se compara cu cea de langa corpul barbatului. Fata se indreapta spre usa apartamentului in care se aflau cei doi, Mihai nu-si aducea aminte de ea, de fapt, nici macar nu mai stia propriul nume, nu stia unde se afla, singurul lucru in mintea sa era acea amintire din copilarie care se declansase pe moment.
-Mihai, sa nu uiti, sambata la 18:00 avem trenul, ne vedem la gara, te voi astepta.
Cu aceasta ocazie aflase numele lui, dar nu stia cine era acea fata bruneta , putea sa jure ca avea ochii negri, dar probabil ca erau caprui, arata de 26-28 de ani, avea un corp slabut si frumos. Abia dupa ce facuse primul pas Mihai isi da seama ca in mana dreapta avea un pistol, cu care, probabil, il omorase pe barbatul din fata lui. Pistolul era un Beretta M9 semi-automat iar in acel moment si-a adus aminte cum l-a obtinut, fata bruneta i-l daduse.
Mihai arunca pistolul si se duce in baie, incearca sa aprinda lumina dar nimic nu se schimba, probabil intrerupatorul era defect, insa putina lumina de afara inca mai intra in baie, porneste apa calda, si se spala pe fata. Se uita in oglinda, Mihai avea parul negru, scurt, ochii verzi, chipul sau il facea sa creada ca avea varsta cam de 32-35 de ani, si se intreba cum a ajuns acolo si ce sa faca mai departe. Tocmai omorase pe cineva, cel mai inteligent lucru ar fi fost sa fuga, dar unde, nici nu stia unde locuieste. Isi da seama ca in buzunar avea un portofel si un telefon mobil, dupa ce deschide portofelul isi gaseste actul de identitate si i se confirma ca intr-adevar numele lui era Mihai iar dupa telefonul mobil afla ca era vineri, 5 iunie, ceea ce insemna ca trenul despre care bruneta vorbea pleca in ziua urmatoare.
Mobilul incepe sa sune, era un mesaj SMS: “Sunt Dan, Iahim a murit nu? Vino la fantana, langa telefonul public”. Mihai decide sa se duca, ce altceva putea sa faca, nu stia nimic, si poate persoana care a dat mesajul stia ceva despre ce se intampla. Dupa ce iese din apartament , coboara scarile, un singur etaj, iese afara, opreste un taxi si se urca in masina.
-Incotro domnule ?
-La …fantana… nu sunt sigur care fantana, dar…
-Am inteles, Maiorul va va duce imediat acolo !
Soferul era un barbat mai in varsta, cu o mica barba neagra, parul tot negru si scurt, avea o fata foarta familiara, uitandu-se mai atent la acesta, chiar semana cu Mihai, iar numele sau era Radu, cel putin asa scria pe legitimatia de taximetrist.
-Stiti, am citit undeva un lucru foarte interesant despre vise.
-Vise? raspunde Mihai nedumerit.
-Da, vise, se zice ca daca iti dai seama ca visezi, poti controla acel vis, si poti face ce vrei tu.
-Si cum iti dai seama daca visezi sau nu ?
-E destul de usor, daca incerci sa zbori, de exemplu, de obicei in vis, o poti face, si iti dai seama usor daca visezi sau nu. O alta modalitate ar fi sa incerci sa aprinzi lumina, in vis lumina mereu ramane aceeasi, daca incerci sa aprinzi sau sa stingi o lumina intr-o camera, in vis nu se va intampla nimic.
-Interesant.
-Este, si sa stiti, chiar ieri am incercat sa fac asta, si lumina nu se schimba, apoi am incercat sa zbor, si ghici ce, reusisem, eram in aer si pluteam deasupra sotiei si ficei mele, era nemaipomenit, ar fi trebuit sa le vezi fata cand ma vedeau in aer . He he he.
-Sa controlezi ce se intampla in visul tau, ar fi frumos, cat iti datorez?
Mihai plateste calatoria si se indreapta spre fantana, langa telefonul pulbic il astepta un barbat.
-Acum ca Iahim a murit, nu mai exista cale de intoarcere, doar inainte te poti duce, stii nu?
-Cine esti ? Iahim este barbatul pe care l-am impuscat? De ce am facut asta?
-Cine sunt nu este important, dar poti sa-mi spui Dan, iar de ce l-ai impuscat ? Heh, asta a fost decizia ta.
-Decizia mea? Dar eu nu mai tin minte, nu mai stiu nici macar cine sunt !
-E normal, asa se intampla la majoritatea oamenilor.
-Cand ucizi pe cineva iti pierzi memoria ? Imi vine greu sa cred asta.
-Trebuie sa plec, vorbim mai tarziu, te gasesc eu.
Barbatul misterios, Dan, pleaca in graba, iar Mihai ramane la fel de confuz ca inainte. Decide sa faca o plimbare, dar inainte sa inceapa, o femeie il recunoaste pe strada.
-Mihai? In sfarsit te-am gasit !
-Imi pare rau, nu mai stiu cine esti…
-Mi-au spus ca n-o sa tii minte, vino cu mine, repede nu avem prea mult timp !
-N-avem timp? Despre ce vorbesti? Cine ti-a zis?
Inainte ca Mihai sa primeasca vreun raspuns, ajunsese in fata facultatii sale, si incepea sa si aduca aminte de zilele sale de tinerete. Isi aducea aminte de alergarile prin campus aproape in fiecare dimineata, conditia fizica era foarte importanta pentru el, isi amintea sesiunile pline de stres, dar cel mai important, isi aducea aminte de colega lui de facultate, femeia care statea langa el, Ioana, iubirea vietii lui.
-Ioana ! Acum imi amintesc !
-Mihai ! Promite-mi ca nu o sa ma mai uiti vreodata !
-Promit !
-Trebuie sa plec acum, dar putem sa fim impreuna pentru totdeauna, peste o luna iti voi oferi ceea ce ti-ai dorit de 10 ani, hai sa ne vedem la fantana la ora 19:00, duminica, pe 7 iulie.
Ioana era sotia lui, insa cu cat o recunostea mai mult pe ea, amintirile despre Alexandra, bruneta misterioasa care l-a ajutat sa-l omoare pe Iahim, veneau la suprafata, Alexandra era fata de care s-a indragostit dupa 10 ani de casatorie cu Ioana. Furios ca sotia sa nu putea sa-i ofere un fiu, Mihai incepuse sa se vada cu Alexandra, mult mai tanara decat el. In timp ce amintirile curgeau inapoi in mintea lui, Dan apare in fata lui.
-Intelegi acum ?
-Cred ca da…
-Trebuie sa alegi, inca nu e prea tarziu, inca mai poti ajunge unde trebuie, totul depinde de tine, decizia e numai a ta, dar inainte de asta, mai este o persoana care vrea sa vorbeasca cu tine.
Mihai clipeste iar in locul lui Dan se afla Radu, isi aduce aminte cu drag de fratele lui.
-Frate !
-In sfarsit iti aduci aminte, am incercat sa te trezesc de multe ori, insa nu am reusit, imi pare rau.
-Ceva imi spune ca asta e ultima data cand ne vom vedea nu ?
-Da, viitorul tau depinde de ce decizie vei lua, insa eu nu sunt prezent in nici unul.
-Am avut o viata frumoasa, nu ? Am crescut ca niste frati adevarati, eram de neoprit , noi doi.
-Eram noi doi impotriva lumii, si… aproape am castigat.
Radu dispare si Dan ii ia locul.
-Esti gata sa alegi ?
-Da, sunt.
-Cine va fi ? Alexandra, tanara si frumoasa fata care ti-a promis un fiu ? Sau Ioana, sotia care, desi a incercat, nu-ti poate oferi niciun copil?
-Am un tren de prins.
Urmatoarea zi, ora 18:00, sambata, 6 iunie, stire in ziar :
Mihai, barbat in varsta de 35 de ani, moare dupa ce a stat o zi in coma, acesta incercand sa se sinucida cu un pistol. Mihai isi pierduse sotia, Ioana, recent, aceasta fiind ucisa de o tanara bruneta, Alexandra, dupa ce aflase ca Ioana planuia ca dupa o luna sa-i dezvaluie lui Mihai ca era insarcinata cu copilul lui.
“Oare dupa ce murim ne schimbam cu adevarat ? Sau si atunci vom face aceleasi greseli ca si in viata ?”
De Tigey
Incearca sa gasesti chiar tu conexiunile bizare din poveste: