Negura timpului
Decad in negura pacatelor,urcand pe o scara imaginara,
Sperand c-adoua treapta sa fie lumina ce ne da viata.
Fancand un pas mare inainte privesc cum ma despart de lume;
Mandria de a fi sfant mare ma urmareste far’ de-ncetare…
Scara se rupe si ploua cu lacrimi,
Lumina divina se supara greu…
Ma scoate din groapa sa-mi fac alta scara
Apoi, s-o ridic…si asa urc mereu.
Eu sunt de vina!in noptile negre cand sangele-ti curge pe trupul fragil,
Copacii, ei urla a noastra durere;intre noi are sa nasca un spatiu vid.
Fierb ca varul in trupu-mi murdar de fapte ce nimeni nu are sa faca,
Departe te-ai dus, al meu suflet drag
Sa-mi spui cand te-ntorci ea ce-o sa mai faca…
Coroane de brazi care umbresc muntii privesc,
Ca o stana, suspinand din greu.
As vrea sa te vad asteptandu-ma in zare,
Pe muntele acela as vrea sa mor eu.
De Bunea Paul Razvan