Proprietar pe nimic

Priviri incetosate si nedescifrate
Care apartin unei alte lumi
Se mint si spun mereu minciuni ,
Totul le apartine,dar nimic nu e al lor
Incearca sa priveasca singular
Cum sufletele singular se pierd sau mor…
Nimic nu le-ar putea impiedica
Din zborul lor intotdeauna neimplinit,
Dar va existat mereu ceva ce n-au reusit.
Nimic nu le sta in cale
Doar teama si curajul
Create inauntrul lor…
Ambele reprezentand uneori aceeasi provocare
Care se simte la fiecare rasuflare.
Constata ca s-au pierdut in eternitate
Dar se tem de viata
Si in acelasi timp si de moarte.
Totul e pustiu,dar atat …
De aglomerat in jurul lor,
O!Si fiecare dintre ei
Ar vrea sa creada macar intr-un muritor
Asemanator unui inger pazitor…
Ca si-o privire absorbita ,
Pierduta-n albul negru univers
Poate reprezenta un sens,
Si ca nu se vor pierde nici atunci
Cand ceata se va asterne
Chiar si pe ochii lor,
Si lumea daca nu va mai avea sonor?
Sa nu vezi,sa nu auzi nimic…
Sa nu simti,chiar daca e cineva
Sa crezi ca te`a parasit
Nu-ti mai doresti sa fii nemuritor
Ci pur si simplu de timp rapitor.
Speri ca vei gasi o viata
In care sa te contopesti,
In care nu esti doar un punct
Care…dintr-o imensa galaxie
Nu va fi niciodata ascultat sau observat
Nici ca o mica picatura
Din nu stiu care ocean patat,
Nici ca un sunet in lumina
Apartinand sau neapartinand
Unui ecou sau unui muzician
Care se poate sa nu fi existat.

De Madalina Minica

Related Blogs

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: -2 (from 4 votes)