De dor…
Am început să te uit.
Inima-mi era-mpotrivă.
Orice început e greu.
Dar timpul trece.
Recunosc că mi-e dor.
Un început fără tine.
Ceaşca spartă pe podea.
Mirosul proaspăt de gutui.
Mă sufoc în aroma de cafea.
Nu mai simt fluturi.
Dar timpul trece.
Zâmbetul dispare.
Scrisorile nu au autor.
Orice început doare.
Recunosc că mi-e dor.
Durerea creşte.
Casa-i pustie precum oraşul şi strada.
Ochii tăi negri îmi lipsesc.
Îmi lipseşte iarna, zăpada.
Să te uit nu reuşesc.
Singurătatea trăieşte.
Şi-a închiriat o odaie în sufletul meu.
Nu-i văd umbra, dar îi aud pasul.
Norii de ploaie se mişcă cu greu.
Nu ştiu unde eşti, dar îţi aud glasul.
Las-o să plece.
O voi păstra ca pe-un suvenir de argint.
Am nevoie de ea, de iubire.
Ai luat-o şi acum nu am nimic pe pământ.
Poţi să păstrezi cerul, dar lasă-mi stelele la despărţire.
De Victoria Lungu