?
…mergi pe strada… mergi si privesti scarbit tot ceea e te inconjoara. blazare? nu stii… stii
doar k te simti de parca te-ai plimba printr-un cimitir, un miros de mort, de stafii, de probleme
fara solutie si incertitudini iti inunda narile. esti din ce in ce mai scarbit. ce cauti tu acolo?
ce cauti intr-un oras de lesuri, de vise spulberate si deziluzii??? tu, care cautai orice prijeg
de a te agata de cel mai subtire fir de speranta, oricat erai de daramat… ironic? hmm…
unde ti-e pofta de viata, unde ti-e optimismul si dorinta de afirmare? chiar iti este indiferent?
poate un anumit loc, un lucru material in deplinatatea esentei lui sa-ti inoculeze aceasta stare
josnica de indiferenta si blazare? chiar poate? vei prmite? crezi ca este de ajuns sa respiri si
gata? asta ti-este rostul? nici tu nu stii… si astepti… astepti orice urma de speranta de a
iesi din aceasta stare. speranta? ai nevoie sa traiesti, mai omule, asa cum obisnuiai sa o faci!!!
dar chiar crezi ca se poate? crezi ca se poate in orasul asta unde toti traiesc numai din inertie?
asta daca se poate spune ca traiesc. trebuie sa iesi de aici. este ultima speranta. chiar nu
intelegi ca trebuie sa evadezi? vrei sa te simti liber, independent, sa respiri un alt aer… cu
putin efort vei reusi. trebuie doar sa-ti doresti destul de mult, nu? nu asa zic toti? si de-abia
atunci se poate spune ca TRAIESTI… reusita?
de Oana Arama