Partea I: MĂSURÂND LUMEA CU GÂNDUL.

Nu există,,începuturi’’.Ceea ce pare a fi un,, început ‘’este ,de fapt ,o continuare,un efect al unei cauze deja existent în esenţa lucrurilor.Început este doar un fel convenţional de a numi o stare de fapt.Subscriu unui singur început:Adam.Restul e doar continuare.Din acel punct,începutul este suprapus perpetuu-lui din firul existenţial.Eu,tu,noi,nu am început să existăm în sânul mamei sau odată cu venirea în această lume ci am existat în strămoşii noştri,în Cartea Vieţii,în Adam.Şi nu,nu am început să ÎNVĂŢĂM la o anumită vârstă.Marele Tot care ne include ne asigurase deja suportul intelectual pe care s-au grefat elementele culturale ce ulterior ne-au definit.Aşadar,nimeni nu ÎNCEPE o carieră,aşa cum vrea să creadă,totul este în genă,în marele început.Aş vrea,spre exemplu,să încep să fac gimnastică de performanţă,eu (sau oricine),dar cum?,,Adevăratul început’’ nu mi-a asigurat o temelie în acest scop.

Partea a II-a: MĂSURÂND LUMEA CU PASUL

Da…
Însă,dacă mă fac mică de tot(cum sunt de facto),pot demonstra reversul: începuturi sunt la tot pasul…

De Coifan Liliana