Era primavara anului 2003,undeva prin luna martie.Eu, o tanara de douazeci si patru de ani,simpatica,cu parul de culoarea castanelor si ochii verzi ca iarba campului,nu prea inteligenta dar
nici” batuta-n cap”cum se spune pe la noi,exagerat de timida si complexata,i-mi improspatam memoria ,gandindu-ma la viata mea de pana atunci.Nu eram prea multumita, ce-i drept nici nu prea aveam motive sa fiu.Facusem un liceu cu oarecare dificultate, atat din cauza situatiei familiare (financiare si personale)cat si din cauza unei boli, care mi-a rapit inca din copilarie 50% din capecitatea auditiva.
Aveam o mama,un tata,surori si un frate,insa nu prea am vazut la parintii mei,imbratisari tandre sua vorbe dulci ,am luat parte mai degraba la adevarate “razboaie familiare”.Din pacate, din cauza
acestei dificultati auditive,nu am reusit niciodata sa-mi gasesc un loc de munca stabil.Oriunde reuseam sa ma angajez, ma tineau o luna ,doua si apoi…….trebuia s-o iau de la inceput.Intr-o zi s-a ivit un loc de munca chiar in localita-tea unde locuiam.Un var al tatalui meu, care avea deschise un bar si-o alimentara cauta vanzatoare ,asa ca peste putin timp m-am vazut angajata .Nu stiam cat voi fi acceptata si aici ,dar nici nu doream sa ma gandesc la asta.M-am angajat la alimentara deoareca admosfera din baruri o detestam.Totu parea sa fie ok. ,pana cand intr-o zi patronii au decis sa ma “transfere”la bar ,deoarece
considerau ca m-as fi descurcat mai bine avand in vedere dificultate mea auditiva,asta deoarece in bar oricum era mereu muzica data la maxim ,deci clienti erau obisnuiti sa vorbeasca mai tare.Nu prea mi-a
suras transferu de la alimentara la bar ,sincera sa fiu as fi preferat la spital ,dar avand in vedere situatia, am acceptat.Mai tarziu, am aflat ca am fost angajata prin insistentele mamei,ca de fapt patroni o doreau pe o alta sora de-a mea,dar cum ea lucra la un restaurant si nu a vrut sa renunte la acel post,(ma inteb ce om zdravan la cap ar fi facut-o)la insistentele mamei am fost acceptata eu.Si tot mai tarziu
am aflat ca “transferu” meu de la alimentara la bar s-a datorat anumitor clienti ,care erau deranjati de faptu ca trebuiau sa-mi ceara de trei ,patru ori un lucru.Parca eram eu vinovata de faptu ca unii
dintre ei cand intrau in magazin vorbeau de parca avea galuste-n gura?!Poate ar fi trebuit sa-mi agat de gat o placuta pe care sa scrie:AUD DOAR 50% VORBITI TARE SI CLAR”.Cam asta era viata mea de pana atunci,i-mi doream sa fi putut avea o alta viata,un nou inceput departe de toti acei oameni care cheltuiau si ultimul banut din buzunar pentru o palinca ,in loc sa cumpere o paine penru femeie si copil sau copii acasa.Cel mai rau ma simteam la fiecare sfarsit de an,cand toti sarbatoreau Craciunu si Revelionu (ma rog ,aproape toti)I-mi doream enorm sa pot avea langa mine o persoana care sa ma iubeasca si sa ma respecte, asa cum majoritatea fetelor de varsta mea aveau,dar din cauza complexitatii ezitam sa incep o relatie stabila.Ma simteam foarte singura si di cauza faptului ca cea mai buna prietena ,singura de altfel ,cea careia ii marturiseam toate ofurile mele .plecase de un an in strainatate.Mai suna din cand in cand si ne spuneam ofurile,iar atunci cand mi-a spus ca acolo este cineva care doreste sa ma cunoasca,un barbat ,tot roman si el, nu am stat pre mult sa ma gandesc si i-am permis prietenei mele sa-i dea numarul meu de telefon, numai daca ea cunoscandu-ma bine crede ca ne-am potrivi.Asa ca dupa putin timp, m-am vazut venita aici,intr-o tara straina,in fata unui nou inceput.Am riscat mult deoarece nu-l cunosteam ,dar avand in vedere ca prietena mea era aici, am avut incredere in ea.Au trecut aproape noua ani de atunci,sunt inca aici ,am o familie ,un sot si un copil, dar sa nu credeti ca acel nou inceput a fost presarat cu flori,am trait multe lucruri urate de care nu vreau sa-mi reamintesc. Important este ca toate inceputurile care au avut loc in viata mea,experientele de viata si suferintele prin care am trecut ,m-au facut mai puternica si m-au ajutat sa-mi inving timiditatea si complexitatea de care sufeream de mic copil.In incheiere sa stiti ca fiecare inceput depinde in mare parte de deciziile pe care noi insine le luam in viata ,asa ca mare atentie le deciziile pe care le luati, pentru ca ele vor hotara daca noul vostu inceput v-a fii frumos sau nu.

De Alina Olga Perca