Bătăile iubirii înec în aşteptare,
Prin vise desculţ alunecă chipul tău,
Se pierde printre note dulci, răscolitoare
Într-un sublim poem al şoaptelor mereu.

Alerg pe muzica ce-o risipeşti în mine
Feeric strecurată prin sita de nori,
Ce îmi dezveleşte acele dulci suspine
Şi fiori ce lin mă cuprind de subsuori.

Chemarea îţi simt ca într-un ecou al sorţii,
Răscolitoare ca vântul cel sălbatic,
Sufletul meu îl las tribut la vama vieţii,
Pentru un ceas doar să ne iubim frenetic!

Iubire, am să te torn în albe potire,
Sculptate lesne din lutul trupului meu,
Ca să mă risipesc de dor în nemurire
Şi-n bătăile tale, să m-alin mereu!…

de Cornelia Vîju