Poveste de dragoste de Sorina Mihaela

            Atunci cand elementele s-au contopit
            Formand Universul mistic, infinit
            Soarele si Luna s-au cunoscut

            Si atractia dintre ei a apărut.

            El era grandios,strălucitor
            Si zambetul lui era răpitor.
            Din prima clipa Luna îl indragi
            Dar nu avu curaj si nu îi vorbi.

            Ea era o simpla sfera si fara strălucire
            Pana cand soarele - mărinimos din fire
            A decis ca in spatele ei sa stea
            Sa o acopere cu vesminte aurii de catifea.

            Se intalneau doar la apus si răsarit,
            In restul timpului se priveau necontenit.
            Desi erau diferiti,se completau
            Si primul cuplu din lume il formau.

            Si au trecut ani,zeci,sute,chiar mii
            Ei se iubeau in continuare ca in prima zi
            Mereu acelasi ceresc blestem îl impărteau
            Dar la apus si răsarit o singura fiinta deveneau.