Locul unde se nasc iubirile

Sunt în clasa a IV-a și sunt comandantă de grupă.  Am șase colegi  în subordine și învăţătoarea se uită frumos la mine … Îmi zâmbește! Astă vară am fost la rașchetat parchetul cu cioburi de sticlă și deși nu-mi terminasem sectorul, al meu era cel mai bine rașchetat. Cred că ajunsesem la ciment de-atâta sârguinţă ! Anul acesta am fost la olimpiadă la matematică și la română și am luat note mari. Am luat și locul III la concursul de circulaţie ! Sunt o fată bună și viitorul meu se vede roz ! Ştiu că am să iau coroniţă și anul acesta, dar îmi fac griji pentru clasa a V-a. Am auzit că o să fie altfel! Eu mă obosesc deja gândind că trebuie s-o iau de la capăt, să conving alţi profesori că-s o persoană responsabilă! Şi eminentă! Să adun elogii de care nu știu de ce am atâta nevoie! Poate pentru că trăiesc în vremea lor!

Acum sunt fericită ! Președintele Organizaţiei Pionierilor pe Şcoală l-a convins pe tata, cu care ieșise la “o grădină”, să mă trimită în tabăra de instruire pionierească de la Dărmănești. Nu știu              ce-nseamnă asta, dar de asta-mi și place: că nu știu !

In dimineaţa plecării mă doare inima de emoţie! Se agită mămica: pachet de drum, valiză, schimburi… tăticu mă aduce în faţa clădirii Direcţiei Taberelor: de aici se pleacă! Nu leșin, dar mă trezesc singură în autocar…: “Cine m-a pus? Ce-mi trebuia mie tabără, unde plec eu acuma, unde e mama, unde e tăticu,  unde-i amărâtu̕  ăla de profesor ? ”

Drumul e cam lung pentru răbdarea mea! M-a intimidat autocarul, e prea mare, prin serpentine, drumuri  înguste, crengile se tot  izbesc de mașină! Era zarvă, dar eu uitasem să vorbesc, voiam să văd ce-i aia tabără ?!

Cobor ! Şi văd… ce văd ? Un castel ! Castelul de la Dărmănești ! Doamne Dumnezeule ! Din pagină de carte poveștile prind contur și zbenguie vesele! Oare aici trăiesc zeii ? Nu! Cred că a locuit Ştefan cel Mare ! Ba nu! Aici a stat Cuza și avea o “Ileană” la fel de frumoasă și înaltă și cu ochi pătrunzători ca el ! (Târziu aveam să aflu povestea glorioasă a castelului unui prinţ numit Gheorghe Ştirbei).

Mulţumesc pentru asta nu știu cui  și-mi car bagajele în cameră ! Am și baie! Şi e mare și are trecere cu arcadă ! Ce dacă nu știu de unde vine un miros de mâncare, în fond e un micuţ inconvenient care nici nu merită menţionat !

Suntem anunţaţi să ne scriem programul taberei de la afișier ! De dimineaţă pân̕ pe la 15.00 este program de dezbatere pe teme pionierești, imediat după micul dejun și c-o pauză de prânz;  seara, program artistic pe detașamente;  vizită la rafinăria Dărmănești; spectacol teatru de păpuși, foc de tabără în seara de dinaintea plecării ! Super !…

Ies și eu ca toţi ceilalţi să mă familiarizez cu împrejurimile ! Teren de fotbal, teren de volei, masă de tenis, scrânciob, chioșc, telefon pentru părinţi, … pădure, …rai !

Ei, și-n raiul ăsta, printre ședinţele de instruire, între “o ascunsă” și-un program de cântece și poezii, îl văd pe el, pe Dănuţ … și mă mir acum să-i port numele în minte, imagine a cuminţeniei zburdălnicite, a timidităţii eterne, a jocului de copil care te ţine ostatic.

Se juca tenis – nu știam ! Fotbal – habar n-aveam! Handbal, volei, șah … pauză ! Ştiam în schimb să mă dau în leagăn și mă dădeam până la cer, jucam bine “de-a prinselea !”, dar  cel mai bine știam  să-l urmăresc,  pe Dănuţ,  atent, cu privirea, prin toate cotloanele, încăperile, pe după toţi copacii, în sala de mese, în sala de spectacole, la ședinţe …  nu știu cum, de obicei, lipsea! Îl păzeam cum mă păzea mama și tata, ochi în frunte dacă avea și nu-l urmărea așa bine ca mine ! Se mai plictisea și el, săracu̕ !

De-atunci încoace orice halviţă avea gust de Dănuţ, glucoza, brifcorul, gemul de mure din Dărmăneștiul din vale … ;  rafinăria prezentată pentru  ditamai grupul de o sută și ceva de pionieri mi-a rămas complet indiferentă! Dănuţ n-a fost și el acolo !

Dimineaţa mă dichiseam, prinţesă micuţă, în baia mea cea mare! Mă-mbrăcam în fusta mea plisată și cămașa de pionier … De ce n-aveam și eu ciorapi de-ai mamei, ca alte fete ? Îmi puneam tresele,  șnurul meu roșu de comandantă de grupă, să vadă Dănuţ cine sunt eu! Căutam înfrigurată inelul de la cravată: nu se făcea să mai pun tabla aia de la punga de pufuleţi! Pe cap îmi aranjam cea mai frumoasă coroniţă pe care o găseam prin valiză și plecam semeaţă spre sala de ședinţe !

Nu vedeam biblioteca pe lângă care treceam, cu cărţi legate în piele, nici exponatele de pe pereţi sau mobilierul de epocă… eu îl căutam pe Dănuţ! Începeau dezbaterile și el nu era ! Nu înţelegeam cum putea cineva să lipsească de la ceva ce părea a fi cea mai importantă activitate din zi !

Îl găseam în sala de mese, la fotbal, cu băieţii, sau alergând prin spatele castelului … Am acceptat un joc “de-a prinselea” ca să fiu mai aproape de el … și m-am rugat de  responsabila noastră  să-mi dea și mie să recit un rând dintr-o poezie, un vers, să mă vadă Dănuţ pe scenă … Am fost ameţită de fericire când l-am descoperit în aceeași grupă, pe aceeași scenă, lângă mine…

Poiana cu margarete este locul în care el, în sfârșit, … m-a văzut ! S-a uitat, m-a privit și mi-a zâmbit … Şi inima mea s-a încălzit, și margaretele au prins a șoșoti între ele și fluturii albi de pe rochiţa mea azurie  se-nvârteau în jurul meu, ameţindu-mă ! Viitorul meu se colora-n culorile curcubeului !…Un minut !

Focul de tabără m-a-ntristat ! La mine acasă nu puteam să-l iau pe Dănuţ și mama nu avea de unde să mi-l dea! Era o noapte senină, din focul crengilor de brad săreau scântei ce se stingeau undeva, departe … se cânta la chitară, am văzut prima oară copii îmbrăcaţi în port ţigănesc și am auzit sunetul a ceva ce nu știam că se cheamă iubire! Pădurea foșnea, toată lumea vorbea în jurul meu, doar eu, mută, nici nu-i spusesem lui Dănuţ că-mi place de el !

N-am știut să-mi anunţ ora și ziua sosirii și nici acum nu-mi dau seama prin ce minune am ajuns acasă de la autogară – nu cunoșteam drumul ! Îmi amintesc o valiză grea și un cap cu gât sucit uitându-se mereu după cineva în urma sa!

Mama s-a crucit când m-a văzut intrând pe ușa casei și toţi ai mei se uitau curios… Cumva mă schimbasem, mă-mplinisem – zicea mama, eu tăceam chitic, nu ziceam nimic despre Dănuţ al meu… Ce-i puteam spune ?

de Ocneanu Lenuţa Gabriela

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 6.8/10 (12 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 6 votes)
Locul unde se nasc iubirile, 6.8 out of 10 based on 12 ratings
  • gabriela

    Mulţumesc, Alex ! Este o temă generoasă, care lasă pe fiecare să spună/scrie o poveste. Despre el, despre celălalt, despre părinţi, ţară, natură, copii… Deși am observat că cei mai mulţi dintre noi ne-am gândit la un tip de iubire, și anume la dragoste; dragostea pe care o purtăm sau am purtat-o cuiva. E ironic, dar pentru unii dintre noi asta înseamnă iubire. Şi nu ieșim din ea nici morţi, dar vă rog nu ne puneţi la-ncercare !

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 4.0/10 (1 vote cast)
  • Alex

    Dragut!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • horia crios

    G.,nu rămân dator cu definiţia deoarece te voi îndruma spre GOOGLE, sugerându-ţi să cauţi termenul PATRIOTISM dar şi CĂRTICICA SEFULUI DE CUIB. După ce te-ai documentat, mai discutăm. De acord?
    Cu flori de gând şi gânduri flori,HxA
    P.S. Treci de anul 1930, sunt convins că poţi!!!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Aflu că m-am oprit cu cercetarea pe la 1930, să zicem. Mă intriga ceva în expunerea ta! În ceea ce te privește ești mai mult debusolant, decât cinic, în sensul bun al cuvântului. Mulţumesc pentru zâmbet, îţi zâmbesc la rându-mi și rămâi dator c-o definiţie.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • horia crios

    Află că acele protocoale sunt planurile celor ce vor să distrugă omenirea, să rămână doar ei…Se consideră poporul ales dar nu sunt şi în realitate! Poporul ales suint cei care au cultul mielului!!! Despre cele citite nu comentez deoarece eu sunt un cinic şi nu doresc să distrug nimănui imaginile false pe care şi le-a făurit.
    Nu foloseşte la nimic să deschizi ochii unui orb doar ca să-i arăţi spânzurătoarea…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Am citit câteva din Protocoalele Înţelepţilor Sionului și, îmi pare rău, … m-au plictisit ! O lume controlată …..prea întunecată pentru cineva care vrea să-și păstreze micile și poate absurdele iluzii… Oricum, îmi seamănă mai mult a ficţiune, independent de discuţii ! …Mi-au amintit, în schimb, de-un text citit nu demult pe care am să-l postez …nu știu, să zic ….în replică ?! (la Protocoale, bineînţeles !) … : “Vorba ta, fiul meu, e piatra pe care un copil o aruncă contra cerului. Ea nu mă atinge. Ea cade asupra ta. Aceia pe care tu o batjocorești care uzurpă numele meu, e idolul pe care l-ai cioplit tu. Ea e după chipul tău și nu după al meu. Adevărata Patrie e aceia a Tatălui. Ea e comună tuturor. Ea vă îmbrăţișează pe toţi. Nu e greșeala sa, dacă voi o micșoraţi după talia voastră. Nenorociţi oameni ! Voi murdăriţi pe toţi zeii voștri, nu e nici o idee mare pe care voi să n̕o înjosiţi. Binele care vi se face, voi îl schimbaţi în otravă. Lumina care vi se varsă vă slujește să vă ardeţi. Eu am venit printre voi să încălzesc singurătatea voastră. Eu am apropiat în turme sufletele voastre tremurînde. Eu am făcut un mănunchiu din sufletele voastre împrăștiate. Eu sunt dragostea fraternă, marea comuniune. Şi în numele meu, o nebunilor, voi vă distrugeţi !…” – “ Popoare, sînteţi nebune. Voi omorîţi patria, crezînd că o apăraţi. Patria sunteţi voi toţi. Inamicii voștri sunt fraţii voștri. Îmbrăţișaţi-vă, milioane de fiinţe !” (din Clerambault de Romain Rolland).
    P. S. Parcă are ceva mai multă speranţă. Ce zici, Horia ?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • gabriela

    Multumesc !

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Mihaela B A

    Felicitari Gabita; chiar frumoasa povestioara ta ..am citit-o cu multa placere

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.5/10 (2 votes cast)
  • horia crios

    Nu regreţi acel regim deoarece ţi s-au inoculat, fără ştirea ta, minciuni sfruntate. Te-ai gândit cumva că regimul comunist, doctrină de esenţă politică, avea mai multe programe şi toate convergeau spre distrugerea ca neam şi ţară? Dar de ce sorginte era această doctrină? Caută(chiar şi pe net!) …PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI. Citeşte-le apoi mai vorbim! Distrează-te şi citind ILUZIONISTUL, ŢIPĂTUL DE LA MIEZUL NOPŢII, SPOVEDANIE. Le găseşti la arhiva de la CITEŞTEASTA.RO Despre patriotism şi patrioţi vom discuta cu altă ocazie. Promit!
    P.S. Am văzut ţara , am bătut-o cu piciorul, cu bicicleta, cu maşina. E frumoasă, înlăcrimată şi jefuită de două mii de ani !…

    P.S.S. Poţi citi şi comentariile mele anterioare;te vor distra. Ţi-am zâmbit şi-ţi doresc o seară de excepţie,HxA

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.8/10 (4 votes cast)
  • gabriela

    Ups ! Să le luăm pe rând…regimul eu, personal, nu-l regret, nu am de ce… Doar că amintirea-i amintire și..asta e! Ştiu că sunt oameni care au suferit crunt în acea perioadă și, sincer, îmi pare rău pentru ei; știu să și ascult povestirile lor…nu știu dacă ajută cu ceva, dar poate da! Şi mai știu că vremurile au, fiecare în parte, parfumul lor !(1)….Când zici de mama ta că era șefă de cuib te referi la faptul că era ….ce ? Nu înţeleg !(2)… Poţi să fii sigur că mă simt atrasă mai mult de o poiană cu margarete decât de-o rafinărie(3)… Amintirile din timpul tovarășului sunt “en vogue” de douăzecișidoi de ani !!!(4). Vorbește-mi tu despre timpul când se purta patriotismul, după ce mă lămurești și pe mine ce este – poate vorbim de lucruri diferite … și despre adevăraţii eroi…
    P. S. Ai fost la Castelul din Dărmănești ?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.8/10 (4 votes cast)
  • horia crios

    Amintiri cu iz de comunism…Dănuţ, cel care face pionierat prin cotloane…rafinăria, care nu-i spune absolut nimic pionierei Lenuţa Gabriela…
    Dacă tot sunt en vogue amintirile din perioada unui regim de tristă amintire, de ce n-aş ruga-o pe mama să-mi povestească ceva din perioada cînd era şefă de cuib, când legionarii jalonau potecile prin munţi sau construiau crucea de pe Caraiman. Sunt convins că ar fi mai interesante aceste amintiri dintr-o vreme cu eroi adevăraţi ! De ce nu se mai vorbeşte de timpurile când se purta patriotismul?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.2/10 (5 votes cast)
  • gabriela

    Multumesc, Tincuta !

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (4 votes cast)
  • tincuţa

    Felicitări Gabi pentru pagina de proză! M-a prins povestea şi am citit-o cu plăcere până la sfârşit.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.9/10 (7 votes cast)