O ploaie de miracole

Am ajuns in fata scolii… in aer plutea un strat aburiu care parca te sufoca, iar vremea era mult prea rece pentru un sfarsit de ianuarie.

Urcam  nesfarsitele trepte, care duceau spre sala de clasa. Eram obosita din cauza furtunii de aseara. Picurii uriasi care se prelingeau necontenit pe fereastra, fulgerele care despicau cerul precum niste sageti de argint si vantul aspru ofereau acelei atmosfere o nota discordanta. Ajung in clasa si zambesc prietenelor, arunc in graba ghiozdanul si ies pe coridor pentru a-l revedea pe Mihai care statea sprijinit de perete uitandu-se cu acei ochi caprui fermecători la mine. Ma apropi cu pasi nesiguri si cu vesnicul meu zambet inocent, apoi imi amintesc motivul vizitei sale si cu o simpla rasucire pe calcaie ma intorc in clasa pentru a-i aduce caietul de romana.El imi zambeste bland, imi multumeste, disparand după colt precum o fantoma printre umbre. Cu fiecare minut care trecea din ora de engleza,visam la zambetul lui si la acea propunere spusa in graba cu o zi inainte. Cuvintele lui imi rasunau si acum melodios: „Vrei sa fii partenera mea la balul de valantine’s day?” Totul parea desprins dintr- un basm iar eu Cenusareasa care urma sa-si intalneasca chipesul print.

In sfarsit eram gata.O rochie neagra, un mic accesoriu asezat cu delicatete si un machiaj facut cu minutiozitate imi ofereau un aer de mister combinat cu eleganța.

M-am oprit in fata usii de sticla a restaurantului privind atmosfera degajata care se desfasura in fata mea precum o piesa de teatru si cu o ultima rasuflare am intrat în scena. M-am lasat condusa de vocile familiare care dominau intreaga sala. Acele chicoteli veneau de la ulima masa unde colegele mele faceau tot posibilul sa atraga atentia ca de obicei. Deodata, usa se deschide incet.Toate privirile se indreapta asupra acelui brunet inalt si elegant care incerca sa-si croiasca drum prin multime. Era chiar Mihai…  Ma ridic sfios si inaintez spre el ca si cum o forta ma atragea involuntar. Ii zambesc si el imi raspunde la zambet. Era ca un vis devenit realitate:

-Amira, imi acorzi acest dans?

-Cu mare placere Mihai.

Muzica incepuse cu niste tonalitati joase iar eu tremuram de emotie, cand pe neasteptate, Antonia colega lui Mihai isi face aparitia. Era genul acela de fata populara, care prinr-o singura privire putea vraji orice baiat:

-Mihai vrei sa dansezi cu mine?

– Cum te-as putea refuza.

Si iata-ma… singura pe ringul de dans lasata in voia disperarii si a agoniei care ma sfasiau pe dinauntru precum niste bestii flamande. Sufeream cumplit, iar mainile mele ramase descoperite si parasite ma dureau. Incetul cu incetul ochii mi se umpleau de lacrimi amare care lasau in urma lor o dara sclipitoare. Baia era singurul loc unde puteam sa ma adapostesc de privirile rautacioase si de prezenta celui care m-a dezamagit. Lacrimile devenisera din ce in ce mai abundente iar durerea isi facea simtita prezenta. Fiecare secunda insemna o alta intrebare ramasa fara raspuns. Am plans… cum nu am mai plans de 6 ani…

Odata cu venirea lunii aprilie resemnarea si linistea isi facusera simtita prezenta in sufletul meu dupa incidentul nefericit de la bal. Mihai era doar o alta amintire pentru mine ca si dragostea in sine, iar soarta facuse ca el se transfere la o alta scoala din pricina parintilor. E curios cum, uneori, fara motive aparente,simt ca sensul existentei mele se amesteca ciudat cu felul în care anotimpurile vin si trec peste mine. Acum incercam sa cicatrizez acea rana ramasa in suflet uitand incetul cu incetul de durerea cuibarita in inima mea. Uitasem… uitasem tot ce se intamplase.

Oricat ar incerca cineva sa intuiasca ceea ce se va intampla in continuare esecul va fi inevitabil… Viitorul este o lume misterioasa plina de surprize si obstacole la fiecare pas. Numai micile hotarari luate pe parcurs pot oferi o rasturnare de situatie. Una din aceste decizii a schimbat totul chiar dupa o ora de geografie, cand au fost facute anumite mutari iar unul dintre cei mai draguti baieti a ajuns sa stea in spatele meu. Fiecare ora plictisitoare se anima instantaneu cand Sergiu facea glumele si comentariile sale ironice. Era inalt, cu parul saten si captivant prin felul lui de a fi.

In ultimele minute ramase din pauza, am inceput sa chicotesc cu prietena mea cea mai buna, Nicoleta. In tot acest timp Sergiu trasese cu urechea la conversatia noastra si spre surprinderea mea mi-a luat in mana lantul si a inceput sa se joace cu el:

-Amira sti ca ti-as putea fura inima? Da ti-as putea lua inima si as putea sa o bag in buzunar.

Atunci am realizat ca la capatul medalionului meu se afla o inima de culoare mov stralucitor.

-Foarte amuzant Sergiu!

Asta a fost, iar eu desi nu mai vedeam dragostea ca pe o posibilitate iata ca s-a intamplat ca inima mea, pe care o consideram amortita si neputincioasa de a mai simtii iubire pentru cineva, a tresarit si a inceput sa bata repede ca aripile unei micute pasari in zbor umplandu-se cu iubire si haranindu-se cu ea pentru a se putea vindeca.

Din acea zi Sergiu, desi nu vroiam sa rcunosc, insemna totul pentu mine. Imi era deajuns sa fiu in preajma lui si sa vorbesc cu el pentru a ma umple de fericire. Desi nu vroiam sa imi doresc mai mult decat am, din pacate incepusem sa o fac cu prima speranta si intrebare dinauntrul meu „Oare ma place?”.

Intrasem in clasa a-9-a la aceasi scoala cu Sergiu, dar in clase diferite si chiar daca stiam ca nu am nici o sansa, eu tot speram si il iubeam in fiecare zi mai mult…

 

-Scumpo, dute te rog la magazin si cumpara o paine!

-Sigur mama, acum ma incalt.

-Ti-am lasat bani la cuier Amira.

-Bine, i-am vazut. Ma intorc imediat.

Afara era destul de senin,dar racoarea care se simtea in aer imi amintea ca iarna nu plecase inca. A trebuit sa merg la un magazin mai departat pentru ca cel de langa casa mea era in renovare. Dupa ce am cumparat painea ma grabeam acasa, cand il zaresc pe partea cealalta pe Sergiu. Ma vede si el si inainteaza spre mine pe trecerea de pietoni, eu fac la fel si ne intalnim la mijlocul ei.

-Buna Amira! Ce faci?

-Buna, mergem acasa.

In urmatorul moment o masina ne claxoneaza si suntem siliti sa inaintam in directii opuse. Ajung acasa pun painea pe masa si merg in camera fericita.

-Amira, ai adus painea?

-Da mama, e in bucatarie.

-Bine, multumesc scumpo.

A doua zi ma trezesc in extaz pentru ca am avut cel mai placut vis. Il visasem pe Sergiu lundu-ma in brate. Apoi, imi amintesc ziua de ieri si zambesc. Ma duc la geam si spre surprinderea mea ploua, dar era o ploaie marunta si frumoasa , care ma lasase sa dorm si lasa asfaltul lucios precum oglinda. De odata imi aud telefonul sunand pe birou, il iau si raspund.

-Vai, Amira trebuie sa vi cu mine maine la patinoar. In sfarsit s-a deschis!

-Bine Maria, dar de ce asa urgent?!

-Pai l-am convins pe Andrei sa vina si tu sti cat de mult il plac.

-Daca vin vom fi doar noi trei?

-Nu, o sa mai chem un baiat.

-Pe cine?

-Inca nu stiu.Tu vi, nu?

-Da, o sa fiu acolo.

-Multumesc! Sa fi acolo la ora trei.

-Bine asa ramane. Pa!

-Pa si mersi din nou!

 

Imi cautam manusile cu disperare pentru ca fara ele era rau daca as fi cazut si mai era putin si trebuia sa plec la patinoar, daca vroiam sa ajung la timp.

-Mama sti cumva unde imi sunt manusile?

-Sunt aici in bucatarie.

-Mersi, esti o salvatoare de vieti!

-Ti-am spus sa ti le pui si sa sti de ele!

-Da, scuze nu se mai repeta.

-Bine, distractie placuta!

-Mersi, pa!

Ajung la patinuar si sunt pregatita sa o sun pe Maria, cand vad un mesaj de la ea, se pare ca facuse febra si nu mai putea veni, iar eu trebuia sa ma intalnesc cu Andrei si Sergiu. In clipa urmatoare simt ca m-am lovit de cineva si ridic capul pentru a-mi cere scuze.

-Amira!!!

-O, buna Sergiu! Se pare ca Maria nu mai vine, are febra. Unde e Andrei?

-Vine si el imediat.

Ne luam toti trei patine si mergem pe gheata. Se pare ca eu stiam mai bine sa patinez decat baietii, care deja luasera o tranta. Mai tarziu, cand incercam sa-l invat pe Sergiu sa se descurce mai bine la capitolul patinat cineva intra in fata lui. El isi pierde echilibrul si se prinde de mine, iar astfel sfarsim amandoi cazuti unul peste celalalt in mijlocul ghetii. Sergiu se ridica lundu-ma in brate si strangandu-ma la pieptul sau.

-Amira esti bine!?

-Da, da sunt bine!

Dupa acest incident am continuat sa patinez in rand cu Sergiu, dar de odata observ ca el a ramas in urma si imi intorc capul. El ma prinde de incheietura mainii si am rasuceste in directia lui.

-Andrei a iesit de pe gheta. Cred ca tura s-a terminat.

-A, da! Atunci hai sa iesim si noi!

Ma incaltasem si eram pregatita sa plec, cand Sergiu vine in graba spre mine si ma intreaba daca nu vreau sa vin cu ei in mall la o pizza. Acolo ne-am distrat facand nenumarate glume, iar eu cand il priveam pe Sergiu in ochi simteam cum ma topesc.

Andrei plecase si ma lasase singura cu Seriu. Acesta se oferise sa ma conduca acasa pentru ca era deja intuneric. Pe drum mi se facuse un pic frig.

-Vrei sa-ti dau geaca mea?

-Nu e nevoie.

-Bine…

-Daca ma gandesc mai bine nu m-ar deranja.

El se descheie la geaca si mi-o da mie. Am luat-o pe mine grabita si imbujorata. Geaca imi incalzea tot corpul si mirosea atat de bine, a parfum, parfumul lui. Simteam cum inima incepuse sa-mi bata si mai tare, incepea sa devina galagioasa, iar eu imi faceam griji ca el ar putea sa o auda.

-Sti ca acum unii profesori ma considera oaia neagra a clasei. E in regula Amira?

-Da…

Acum radea si ma privea cu coltul ochiului. Eu simteam ca nu mai puteam respira asa ca mi-am intors capul inainte, privind drumul. Incercam sa respir din nou regulat, stiam ca e o prostie sa reactionez asa si probabil el ma considera penibila.

-Am ajuns! Mersi ca m-ai condus, pa!

-Stai geaca mea!

-A, scuze.

I-am dat geaca si el si-a pus-o pe brat si a schitat un zambet.

-Pa, ne vedem la scoala!

-Bine, pa Sergiu!

Am intrat in casa rosie pana in varful urechilor si m-am intins pe pat cu ochii inchisi inca zambind. Eram sigura de doua lucruri. Primul, eram indragostita iremediabil de Sergiu si al doilea stiam ca nu mai puteam sa-mi tin sentimentele pentru el in frau. Din pacate, probabil inima mea se va frange a doua oara si de data aceasta o sa fie mai dureros si definiti. Aveam nevoie de un miracol!  M-am ridicat din pat si am privit afara pe fereastra. Incepuse sa ploua din nou, de data asta picaturile pareau mici cristale, care se sfaramau de asfalt dandu-i un luciu sublim.

 

Timpul s-a scurs destul de repede,cu Sergiu mai vorbisem ocazional la scoala si fiecare clipa petrecuta cu el era o comoara nepretuita pentru mine. Azi era 13 febroarie, iar eu stateam plictisita in ora de dirigentie. Imi era groaza de ziua de maine, cand probabil inima mea se va distruge negresit.

M-am trezit de dimineata intr-o dispozitie foarte proasta , afara inca ploua, iar eu ma rugam pentru un miracol, care sa-mi salveze inima. La scoala totul a fost monoton, dar cand sa plec Alex m-a oprit. Chiar nu aveam dispozitia necesara pentru a mai ramane la scoala,vroiam sa ajung cat mai repede acasa fara sa-l vad pe Sergiu.

-Amira trebuie sa vorbim!

-Nu am timp Alex!

-Trebuie sa ai timp! Amira eu te plac.

-Poftim?

-Amira esti o fata frumoasa si desteapta, iar eu m-am indragostit de tine.

-Alex imi pare rau, dar eu plac pe alcineva. Sentimentele nici mie nu-mi sunt impartasite si tot ce vreau e sa ajung acasa.

-Bine, imi pare rau ca te-am deranjat.

-Nu-i nimic. Stiu cum te simti si imi pare rau.

Intr-un sfarsit am izbutit sa ajung acasa si am simtit nevoia de a-mi face un dus fierbinte. Apa mi-a desmortit corpul si odata cu el si mintea deoarece am inceput sa gandesc mai limpede. Acum ma simtem vinovata pentru ceea ce s-a intamplat cu Alex, dar stiam ca nu avusesem alta obtiune.

Mi-am luat hainele de casa si m-am imbracat. M-am pus in pat si am batut din palme.

-Pentru inca un 14 februarie groaznic!

Cred ca adormisem pentru ca pe langa sunetul ploii de afara am inceput sa aud inca un zgomot, parea ca cineva da cu pietricele in geamul meu. Am deschis ochii uimita constientizand ca nu era un vis. Camera era cufundata in intuneric, iar eu m-am ridicat si ajungand in dreptul geamului nu imi putem crede ochilor. Sergiu statea afara, ud leoarca si cu mainile pline cu pietricele. Am iesit in graba incaltandu-ma si imbracandu-ma cu ce aveam la indemana. Afara am constatat ca acea ploaie marunta de ace se transformase intr-o plasa de raze argintii.Sergiu a fugit spre mine si m-a imbratisat foarte strans. Simtem cum fiecare celula din corpul meu ii realiza prezenta si desi era o imbratisare foarte coplesitoare pentru mine tot nu era indeajuns. Sergiu se indeparta pe urma si ma privi.

-Imi pare rau, dar nu m-am mai putut abtine!

-Pentru ce iti ceri scuze? Mi-ai dat cel mai frumos cadou, pe care l-am primit vreodata.

-Eu te iubesc Amira! Te-am iubit de prima data cand am vorbit, dar imi era teama. Probabil tu nu simti la fel.

-Da ai dreptate eu te iubesc de doua ori mai mult. Fiecare clipa cu tine era mai depret pentru mine decat insusi viata mea!

In momentul acela m-am apropiat de el si l-am imbratisat din nou.

-Amira!

Mi-am ridicat capul pentru al putea privi si el si-a lipit delicat buzele delicat de ale mele. Ploaia ne uda din cap pana in picioare, dar intunericul ne ascundea si proteja de restul lumii. In felul ala am stat o vesnicie, iar picaturile reci de diamant ale ploii, care ne cadeau pe obraz, pareau acum fierbinti…

 

Sfarsit

Sunt doua feluri de a-ti trai viata…Unul – De a crede ca nu exista miracole. Altul – De a crede ca totul este un miracol.

De Sandru Flavia

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
O ploaie de miracole, 5.5 out of 10 based on 2 ratings