Poezie de Denis Cibric

Vino la mine-n toi de noapte
Sa-ti ating buzele moi.
Iar in plete-ti rasfirate

Sa ne pierdem amindoi.

Sa-ti sorbesc ochii, ca luna
Linga stea – margaritar,
Iar pe palmele-mi, cu roua
Diminetii, sa-mi tresari.

Sa ne dam mina cu mina,
Noaptea sa-si gaseasca zi,
Si perechea lor, stapina
Peste noi, mereu ar fi.

De pe fruntea-ti visatoare
Sa adun har linga har,
Si din lumea-mi muritoare
Sa ma treci de-al ei hotar.

Sa-ti ating pieptul, usoara
Tu sa-mi cazi in brate strins,
Iar in ochii-ti o comoara
Dinadins sa mi-o ascunzi.

Sa ma prinzi de git, sfios
Sa-mi preling trupul pe tine,
Iar din zimbetu-ti frumos
Doar finetea i-as retine.

Sa cuprind nemarginirea;
Doar avindu-te la piept.
Sa-ti scriu versuri pina-n ziua
Intr-o fila de caiet.

Tu, din ce-am scris, eu, nebunul,
Sa culegi pe plac sa-ti fie.
Din pamint vers sa rasara
Pina-n stele – Poezie.